Perceptiile noastre-"CALEA ADEVARULUI"

De foarte multe ori, ceea ce consideram adevarat pentru noi pentru altii e total fals, de foarte multe ori parerile tale nu coincid cu ale altora. Pentru tine poate exista Dumnezeu, pentru altii exista doar stiinta pura, pentru tine exista mai mult bine decat rau, pentru altii lumea asta e un cosmar, pentru tine sa fii cinstit si sa muncesti pe rupte este calea succesului, pentru altii sa fii "destept", sa stii cand sa actionezi si sa fii oportunist e calea magica pentru a te incununa de succes. Tragem linie si analizam: avem o mare parte din credinte ale noastre si altele "imprumutate", insa nimeni nu detine adevarul absolut pentru ca acesta nu exista. Pai nu exista niciun adevar valabil in acest univers!(cu atat mai mult ca nu nimeni nu garanteaza ca exista doar un univers). Si atunci de ce sa ne batem cu pumnul in piept ca noi stim totul si varianta noastra e cea corecta, astfel iscandu-se numeroase conflicte intre noi, inutile, cand totul se afla sub o continua transformare? Atunci care e "poteca" care ne ghideaza? In primul rand cum luam contactul cu realitatea? Cu cele 5 simturi, pe care le stim cu totii. Insa informatia tradusa de aceste simturi se exprima prin senzatii, perceptii, judecati, apoi valori si credinte. Este foarte eficient sa ne cream propriile noastre conceptii despre lume, mediu, despre noi si relatia noastra cu tot ce ne inconjoara, sa evitam sa le imprumutam. Societatea merge pe un concept( de exemplu acel cinzecisiunu la suta) anume ca majoritatea pare sa aibe mereu decizia cea mai buna. Dar in mare parte se creaza un efect de masa("de turma") care a tampit umanitatea pe parcursul secolelor. Am descoperit ca patru la suta din populatia globului castiga mai mult decat restul. Un lucru e clar, ei nu au aceleasi perceptii si valori ca si majoritatea si nu se ghideaza dupa niste "adevaruri imprumutate", astfel ca devin stapanii vietii lor. Gustave Flaubert a zis candva ceva esential de care trebuie sa tinem cont mereu si anume ca:"Nu exista adevar ci doar perceptie". Dar cum se formeaza o perceptie? De exemplu in copilarie cand te-ai apropiat prima data de o plita incinsa si te-ai ars te-ai ales cu o experienta. A doua oara cand o sa vezi acea plita, in cap deja ti se formeaza o perceptie si anume ca te raneste, si vei sti sa o eviti. Si nu numai pe plita te poti arde, ci si in relatii. Cati nu s-au "ars" intr-o relatie, apoi suferinta acelei relatii i-a facut ca a doua oara sa nu mai vrea sa se implice, formandu-si o perceptie negativa despre relatii serioase, emitand judecati universale cum ca "toate femeile sunt curve, ca toate sunt profitoare"? Oare asa este? Sau sunt derivate dintr-o experienta si sunt doar niste scuze si eschivari? Va las pe voi sa judecati! Daca in copilarie ti se tot repeta ca esti inutil sau incapabil, care crezi ca va fi perceptia ta asupra persoanei tale si asupra capacitatilor tale de reusita? Vei crede despre tine ca esti supercapabil? Nicidecum. O sa te vezi exact cum te-au programat altii sa fii. Crezi ca diferenta intre un produs Sony si unul oarecare o face in special produsul? NU. Este doar perceptia formata din experientele trecute. Diferenta o fac oamenii care "programeaza" acel produs. E foarte trist cand altii se joaca cu mintea ta. Pacat. Voi continua in articolul viitor despre aceste perceptii! Pe curand.

Frica de esec

Astazi o sa postez despre o alta frica foarte greu de invins si anume aceea de esec. Este considerata cel mai mare obstacol in calea succesului personal. De unde provine ea mai exact? Din faptul ca, cu totii ne dorim succesul, cu totii vrem sa atingem ceva la care altii doar viseaza insa din acest aspect izvoraste aceasta preocupare de esec. Cine da nastere in principal la aceasta frica? Pai in primul rand acel mecanism de defetism aplicat bineinteles pe conceptii gresite( mai exact presupuneri). O convingere foarte nociva a oamenilor este ca esecul este asemenea valorii lor. Astfel ca devin spectatori si vor sa scape de durerea emotionala pricinuita de actiuni nereusite din trecut, si isi construiesc o zona de confort care ii asigura in mod constant ca supravietuiesc fara batai de cap de azi pe maine, insa nu au cum sa-si dezvolte potentialul. De ce vezi esecul ca fiind teribil? O faci pentru ca la nivel psihologic tinzi sa te legi de incercarile esuate cu stima de sine. Nu separi activitatea de tine insuti. Gandesti de genul:" sarcina a esuat, iar eu sunt ratat". Eroarea fictiva a esecului care este gravata in creierul tau rastoarna abilitatea de a exercita autodisciplina(in acest caz aceasta consta intr-o gandire analitica, in concentrarea asupra solutiilor si nu a problemelor, in a invata din fiecare experienta. Pai numai daca luam exemplul binecunoscut a lui Edison cu miile de incercari in a descoperi becul, vedem ca el practic a luat in deradere aceasta frica de a esua, adica a vazut o absurditate legatura dintre esec si stima de sine. Egoul nostru a fost antrenat de catre societate, scoala, chiar si de catre parinti ca esecul este ceva despre care ar trebui sa iti fie rusine, "daca dau gres, o sa arat ca un prost" ar spune un om virusat cu aceasta teama. Cand in subconstient noi legam esecul cu umilinta, abilitatea de a-ti lua un angajament puternic pentru ceea ce este bine sa faci scade foarte mult. Ce e de facut? In primul rand baga in cap urmatoarea convingere:"nu exista esec ci doar rezultate". Apoi studiaza legea cauza-efect din fizica si aplic-o in viata de zi cu zi. Nu esti rezultatul sortii sau al hazardului, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le-ai facut. Orice efect are intotdeauna si o cauza, indiferent in ce univers te-ai afla. Cauta sa separi rezultatele tale cu valoarea ta, intareste-ti convingerea ca ai rezultate favorabile si o valoare umana. In plus admite ca orice om greseste, si fii liber sa gresesti, chiar daca o faci foarte des. Conteaza sa nu faci aceeasi greseala de doua ori. Daca te ajuta gandeste-te la urmatorul lucru: nouazeci la suta din populatie are cam aceleasi temeri ca si tine, deci nu esti singurul in aceasta valtoare. Si nu uita postura corpului , neaparat sa fie in concordanta cu ceea ce vrei sa exprimi.

Frica de respingere

Din cauza ca ne place foarte mult sa fim placuti, frica de respingere devine deseori o forta dominanta in multe dintre vietile noastre. Fara monitorizare, nevoia noastra de aprobare ne poate pune intr-o lunga si fara de sfarsit sarcina. Frica de a pierde favorurile din familie, favorurile prietenilor, a angajatorilor sau a societatii este una dintre pietrele cele mai comune de instituire pentru urmatoarele scopuri personale. Anxietatea prelungita genereaza mereu sentimente de inadecvare si de inferioritate, care la randul lor creaza o atitudine defetista(exclude in mod sigur posibilitatea de autodisciplina). De exemplu oamenii care cresc in cartiere dure si care sunt prieteni cu toata lumea, de foarte multe ori vor pune pe primul loc dorintele celorlalti inaintea dorintelor proprii pentru ca nu au invatat sa zica "NU" atunci cand este necesar sau copil fiind cu o imaginatie destul de bogata si creativa, apropiatii iti spun sa nu mai crezi in basme si in prostii, astfel ca ideile tale par sa denote idiotenie. Frica de respingere pe care ei o simt in subconstient, se va simti in constient ca o dorinta de a fi o persoana pe placul tuturor. Aceste persoane cheltuiesc energie si timp pentru a le face altora pe plac. Pentru a-ti dezvolta o autodisciplina ai nevoie sa depasesti sentimentele de vinovatie, anxietate, insecuritate si sa incepi sa spui "Nu" altora si "Da" pentru tine, in masura in care nu dai in cealalta extrema a egoismului. Oricat ai fi de bun in lumea asta, niciodata nu te vor placea toti, niciodata nu o sa te intelegi perfect cu toti, pentru ca fiecare are o mica diferenta de tipare comportamentale in adn-ul lui. O sa realizezi ca dorintele tale o sa aiba o mare importanta pentru tine, ceea ce inseamna ca resursele voastre interioare o sa se uneasca in jurul valorii de a transforma aceste dorinte in realitate. Unul dintre motivele principale ale abuzului de droguri, a caderilor emotionale si dependenta de alcool a artistilor este ca traiesc cu aceasta teama, pe care nu o o resimt constient. Multi artisti simt ca daca isi expun "opera", vor fi ridicularizati, adica daca ea va fi respinsa si tu vei si respins. Invatam despre frica de respingere in copilarie si adolescenta si mai ales atunci cand esti privit de sus si esti judecat constant, facand ca abilitatea de a ne autodisciplina sa scada considerabil. Mai apare cand ni se impun niste standarde(in special astea moderne), cand trebuie sa iesi din zona de confort, cand (baiat fiind)te duci prima data la o fata sa intri in vorba cu ea, sau cand mergi la un interviu, sau cand negociezi un contract nou. In subconstient apare un scenariu imaginat (chiar daca nu e real, e la fel de nociv, pentru ca mintea nu face deosebire de real si imaginar) in care apari ca te faci de ras, ca o sa fii UMUILIT. Si acest cuvant este greu de digerat de oricine. E ca si cum ai pleca la lupta, dar tu te vezi deja cu cateva gloante in tine, e asa parca esti invins inainte de a incepe lupta. Ce poti face? Trebuie sa intelegi ca siguranta si respingerea se afla doar in mintea ta, ca nu poti schimba exteriorul si faptele inerente, dar poti schimba atitudinea, poti schimba dialogul intern. Si aici e de lucrat mult, trebuie sa ai o atitudine puternica, sa faci fiecare lucru cat poti de bine fara sa te gandesti la rezultatul acestuia( in sensul sa ai o atitudine detasata si nu delasatoare). Arunca gunoiul din creier(toate gandurile negative) si priveste aceasta frica in fata(cel putin o poti demasca), respira adanc si capul sus.

Conflictele noastre interioare

Ne place realmente o persoana sau doar credem ca ne place pentru ca e o presupunere a noastra? Dorim intr-avevar sa devenim avocat sau doctor sau pur si simplu ne atrage ideea ca e o meserie respectabila si profitabila? Adesea conflictele au de-a face cu convingeri, credinte sau valori morale. Chiar daca recunoastem un conflict anume, poate de multe ori nu il putem rezolva pentru ca sentimentele si credintele sunt incurcate. Ca sa iei o decizie presupune bunavointa si capacitatea de a-ti asuma responsabilitatea pentru ea. Aceasta include riscul de a gresi si ideea finala care spune ca trebuie sa suporti consecintele. Conflictul normal priveste o alegere reala intre doua posibilitati, amandoua dezirabile(dar pana la urma se ia o decizie), pe cand conflictul interior este atras din amandoua partile si nu poate lua nicio hotarare( ti se spune de multe ori ca "esti ca vremea" sau mai sunt acele persoane care sunt destul de generoase cu altii insa cu ele sunt foarte critice si severe). Credinta ca exista un conflict fundamental in personalitatea umana este veche: ni se spune de mici, de puterile luminii si intunericului, de Dumnezeu si Diavol, de bine si rau, de cunoscut si necunoscut(acesta din urma intrand in acea clasa a raului de multe ori), insemnand ca se merge mereu pe o dualitate. Se naste ideea ca si noi avem(bineinteles la nivel inconstient) o parte buna si una rea astfel ducandu-se permanent o lupta interioara. Insa daca analizam acea parte "rea" o sa vedem ca de multe ori ia decizii pentru binele nostru. De unde mai apar aceste conflicte? Din accentuarea termenului "esec" care prinde conotatii devastatoare, si pe care putini il pot inlocui cu feedback. Societatea are un rol determinant de mii de ani dezvoltandu-si un ego, un nucleu de idei care naste o membrana de idei monstruoase despre viata, care ne vorbeste despre de oameni ideali sau perfecti, iar noi chiar daca incercam sa evitam aceste idei, suntem oricum virusati prin toate sistemele, mai nou chiar tehnologice(am ales un exemplu despre oamenii care au cateva kilograme in plus pentru a fi mai explicit si anume: ideea de a avea kilograme in plus este asociata cu ideea de neatractiv apoi cu neplacut urmand sa se ajunga chiar la ideea de persoana de evitat sau chiar rea. Daca o persoana are ceva in plus are mai multe parti rele? Nu, nicidecum insa la nivel inconstient se creaza alte idei distructive. Persoana in cauza se considera ca este departe de idealul societatii, in interiorul ei se nasc anumite conflicte interioare intre ceea ce este si ce ar trebui sa fie).Termenul "trebuie" este poate cel mai greu de asimilat pentru noi toti pentru ca induce tensiune, induce moduri care par a fi cu totul adevarate. Nu avem nevoie de "trebuie" sa facem o actiune, iar atunci cand rostim acest cuvant, este clar ca facem o actiune pe care nu o dorim sa o facem :trebuie sa merg la medicina(de fapt altii iti spun ca trebuie sa mergi si nu tu), trebuie sa fac anumite lucruri ca sa ajung sus, trebuie, trebuie... gata! NU TREBUIE! Este suficient sa stii ce vrei tu, nu ce vor altii. Este suficient sa te accepti asa cum esti si o sa vezi ca daca tu te accepti sau tu te tratezi mai bine si altii o sa faca acelasi lucru cu tine, o sa te perceapa mai bine la un anumit nivel. Vad cum se chinuie unele persoane cu multe metode de a slabi, iar aceste cure nu prea functioneaza pentru ca in mintea ta nu te poti accepta, pentru ca e o foarte mare diferenta intre ceea ce percepi la tine si ceea ce ar trebui sa fii. Dar daca te accepti la toate nivelele, vei constientiza acea voce interioara critica care creaza acest conflict, vei vedea ca aceasta nu mai are putere si vei vedea ca de fapt acea voce nici nu-ti apartine tie, ca e a celor din jurul tau. Vrei sa ai formele blondelor care apar in pictoriale? Atunci de ce nu vrei sa copiezi si inteligenta acestora? Vrei sa devii un bun sportiv sau vrei sa faci ce au facut si ai tai pentru ca de "undeva" stii ca e bine? Si apoi vezi oameni care au facut facultati determinati de ai lor, negasindu-si locul si dandu-si seama ca de fapt altceva e ceea ce ar fi trebuit sa faca, si se apuca de ceea ce ii place..Si totusi e bine ca fac asta, mai bine mai tarziu decat niciodata. Este necesar si chiar satisfacator sa ne creem propria realitate, sa ne conturam ideile noastre, caci daca nu facem asta vom purta un razboi in noi si in mod cert nu vom castiga. In filmul "Matrix" am vazut acest motto:"Nu ești cel mai puternic când crezi aceasta, ci când o știi" care ma incanta de fiecare data cand mi-l aduc aminte si care de altfel ne indruma sa fim stapani pe viata noastra pentru ca, asa cum ni se prezinta si in film, suntem inchisi cu gratii invizibile, iar daca nu ajungem sa stim asta ne vom razboi cu noi insine. In alte doua opere literare (ce le facem in liceu): "Moara cu noroc" si "Ion" vedem de asemenea acest conflict interior, bine adus in fata de cei doi autori si anume acela al personajelor principale care in final ajung la moarte. Si la noi aceste conflicte ne provoaca multe pierderi, ne provoaca multa indecizie, ne pot tine ani de zile inchisi in perceptii si credinte false iar mintea ne poate controla, mai mult dezvoltand din noi o victima sigura. Solutii: verificarea credintelor si a valorilor noastre(ne putem descrie parcursul vietii de pana acuma), intiparirea unor convingeri sanatoase: orice problema are o solutie sau ca nu exista esec ci doar rezultate sau ca atunci cand alegem, facem cea mai buna alegere pentru noi si nu in ultimul rand sa alegem mereu dintre doua sau mai multe posibilitati, pentru ca actiunea de a nu alege este de fapt rezultatul alegerii altora pentru tine.