Frica de necunoscut

Vreau sa subliniez neaparat cateva idei despre aceasta frica, care de multe ori se afiseaza foarte subtil in subconstientul nostru. Afirmatia preferata a acesteia este:"mai bine in siguranta, decat sa am parte de vreun pericol". O mai putem denumi frica de risc. De unde ne provine? Pai din copilarie, poate si din cauza unei educatii foarte "stranse" sa zic asa, cand copiii sunt tinuti foarte aproape de parintii lor si nu au de multe ori libertatea de a exprima potentialul. Oricum, cu totii avem aceasta parte subconstienta care de mici copii actioneaza cu credinta ca securitatea si siguranta reprezinta totul. Dar crestem si vedem ca lucrurile nu stau chiar asa, ca avem nevoie sa ne asumam riscuri in viata, ca potentialul nostru nu il putem activa stand la un loc sigur si confortabil. Daca suntem obisnuiti cu anumite lucruri, locuri sau oameni pentru perioade foarte indelungate, se formeaza aceasta "zona de confort", care odata instalata e foarte greu de iesit din ea. Vad multi oameni cuprinsi de aceasta zona:mancand aceeasi mancare, mergand la servici pe acelasi drum, aceleasi obiceiuri, aceleasi replici chiar, acelasi, acelasi, acelasi. Apoi viata devine o rutina iar provocarile apar ca amenintari pentru subconstientul nostru(am mai precizat si in alt articol ca este avid dupa placeri, dupa distractie insa are acea parte ascunsa careia nu ii plac sarcinile care ofera disciplina). Ca sa iesi din aceasta zona de confort iti trebuie multa vointa, iti trebuie multa constienta si pentru inceput corpul va reactiona prompt la aceste schimbari(de exemplu daca iesi la alergat dupa cateva luni de pauza vei simti un disconfort foarte mare) si incearca prin multe metode sa te intoarca inapoi in zona confortabila. Am descoperit ca persoanele care au frica de risc se indoiesc de abilitatile lor de a actiona cu succes in situatii nefamiliare, apare acea auto-indoiala care muta atentia de la actiune la conflictul interior, iar autodisciplina nu primeste acel mesaj important :"Pot sa o fac!". Si atunci apare o legatura intre incredere de sine si autodisciplina, intervenind aceasta frica(care fiind un produs subconstient) astfel ca pune stapanire pe acea persoana, aceasta retragandu-se sub carapacea care ofera putin dar sigur. Dar aceasta frica poate fi depasita si tot prin perseverenta si o revizuire a credintelor noastre despre necunoscut. E normal ca daca iesi in necunoscut poti sa ai de suferit, insa mai adevarat este ca in viata nu poti sa primesti fara sa dai ceva in schimb. Trebuie sa iesim de cate ori avem ocazia din zona de confort( in special cand avem nevoie), chiar daca la inceput va fi neplacut insa cu timpul corpul va incepe sa vada necunoscutul ca si un ocean imens de oportunitati si astfel ajutand la cresterea increderii de sine, iar aceasta incredere sprijina mereu autodisciplina. In plus trebuie sa ne intre bine in cap, daca iesim din aceasta zona de confort vom spori evolutia noastra ca fiinta umana, vom explora locuri si posibilitati la care nu visam vreodata. Daca faci aceleasi actiuni in fiecare zi, vorbesti cu aceiasi oameni, vorbesti despre aceleiasi fapte cum sa mergi inainte? Si stiu ca ar zice unii ca e greu sa treci de aceasta zona. Adevarat, dar trebuie sa constientizezi aceasta frica de risc si privind-o in ochi vei putea sa vezi ca lucrurile nu sunt asa grave cum credeai. Si bineinteles trebuie sa lucram mult la increderea in noi.

Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"(2)

Azi trebuie sa mai pun inca trei mecanisme de sabotare a noastra. Si as incepe cu unul poate nu foarte intalnit dar destul de "murdar" si anume cinismul. Cum s-ar defini acesta? Este o ignorare a convenientei sociale general acceptate. Practic inseamna ca un cinic va gasi mereu un defect(greseala) in orice lucru, are deci o atitudine perfectionista. Acest mecanism da nastere la frica de mediocritate punandu-ne de cele mai multe ori, o presiune in actiunile noastre. Un adevar valabil este acesta ca nimeni nu este perfect, indiferent cum ar crede unii. Nevoia de perfectiune vine din societatea noastra care iti impovareaza mersul inainte, de multe ori aratandu-ti niste modele inventate care de multe ori nu ne corespund noua si mai mult de atat stim foarte bine ca a gresi este omeneste. Altii au facut mii de greseli( Edison cu celebrul lui bec) pana a gusta din succes. Ce defecte are un cinic? Pai in primul rand un sarcasm exagerat fata de oameni, un pesimism fata de rude si gasirea de defecte colegilor. O alta problema este ca cinismul este contagios, dar il poti evita atunci cand il constientizezi la altii. Un antidot pentru acest defect este sa petreci mai mult timp in prezent(asta te face sa nu mai judeci asa de mult faptele din trecut), sa vorbesti mai des cu tine insuti(in majoritatea timpului in mintea noastra este un monolog repetitiv obsesiv si repetitiv si nu un dialog, practic mintea ajunge sa ne controleze) si foarte important sa te accepti mereu asa cum esti. Acceptarea de sine reduce mult acel dialog intern si conflictual dintre aspiratii si posibilul esec in cazul in care actionezi. Al patrulea mecanism care ne franeaza este negativismul(un efect concret al acestuia este frica de esec, de altfel foarte daunatoare pentru noi toti). Negativismul nu reprezinta doar cateva ganduri, ci un set de credinte privitoare la tine si la viitorul tau. Dar cum se formeaza? Din actiunile trecute pe care le-am experimentat, creierul nostru a creat asocieri(pozitive sau negative). In esenta omul vrea sa aiba parte de placere si sa se indeparteze de suferinta. Doar ca evenimente trecute considerate a fi esecuri nasc in circuitele noastre ideea de suferinta. De exemplu cand ai avut o relatie serioasa care s-a destramat ai asociat femeile cu suferinta asta poate sa iti creeze un blocaj, nefiind in stare sa mergi mai departe sau data viitoare cand te implici in relatie simti o repulsie care te face sa te retragi pentru a nu mai suferi iar. Un antidot puternic este acela sa ai o credinta puternica ca exista mai multi oameni buni decat oameni rai, ca poti avea succes in orice actiune intreprinzi(indiferent ca e o actiune usoara), sa crezi ca mereu ai puterea de a mentine o atitudine pozitiva care repetand-o destul de mult sa se instaleze automat in sistemul tau si sa dezasocieze ideea de suferinta. Daca multi oameni cred ca nu sunt in stare sa aiba o atitudine pozitiva atunci cum ar putea sa creeze bine in viata lor? Ultimul mecanism despre care vreau sa vorbesc este tergiversarea. Propozitia favorita a acestui mecanism este:" Lasa ca fac mai tarziu sau maine, lasa ca ca ma schimb de luni, sau nu e momentul potrivit acuma". Asta este o propozitie nociva, autoblocanta a valorificarii potentialului nostru. Cum ziceam si in articolele trecute ca mintea subconstienta opereaza doar in clipa de acuma si ca aceasta minte este de cateva milioane mai puternica decat cea constienta, incercati sa va dati seama ce creeaza acest obicei. Sau mai are o mantra favorita care suna asa :" nu am destul timp". Ziua are douazeci si patru de ore pentru toti, nimeni nu a reusit sa tina timpul in loc pentru a face o schimbare, deci oricum ai da-o aceasta scuza nu este buna deloc. Acest mecanism poate duce la stres, la un sentiment de vinovatie si mai grav la o scadere drastica a productivitatii. In acest caz trebuie sa ne dezvoltam aceasta abilitate de a fi decisi, fermi si hotarati in ceea ce facem si sa ne intarim sistemul de credinte ca doar noi putem face sa ne fie mai bine. Si mai trebuie sa ne respectam o sarcina pana la capat, caci daca nu terminam ceea ce incepem devenim nerabdatori, mintea incepe sa scape din realitate si sa ne indeparteze de scopurile noastre. Asa ca oricat de neplacuta ar fi o sarcina trebuie facuta pana la capat,astfel dezvoltandu-se un program autodisciplinar.

Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"

Astazi vreau sa punctez despre cele cinci "otravuri" prin care actioneaza "Partea ascunsa" si prin care face ca autodisciplina sa fie aproape imposibil de realizat. Acestea sunt: defetismul, escapismul, negativismul, cinismul si tergiversarea. Pentru inceput vreau sa subliniez ca fiecare dintre acestea au efecte foarte neplacute in dezvoltarea noastra si ca primul pas este sa ne dam seama de ele ori de cate ori avem ocazia. Defestismul inseamna neincrederea in reusita unei actiuni considerand-o o cauza pierduta. De exemplu "Partea ascunsa" iti poate spune ca un program de autodisciplina e bun pentru altii dar pe tine nu te poate ajuta sau cand spui ca esti prea tanar sau batran sa incepi ceva nou. Acest mecanism practic vrea sa arunce mereu vina pe tine. Chiar daca intelectul tau iti spune ca multi oameni au reusit sa treaca peste obstacole foarte mari, "Partea ascunsa" iti va sugera ca tu esti diferit, va incerca sa te convinga ca nu e timpul sa faci asa ceva sau ca nu ai circumstante prielnice(legandu-se de rasa, sex,ocupatie,conditii sociale,experiente trecute) si astfel cazi in aceasta capcana a multumirii cu foarte putin. Efectul acestui mecanism este moartea entuziasmului si impregnarea in corpul tau a unei frici de esec( despre care am mai discutat).As mai vrea sa adaug la aceasta frica ceva important si anume ca multi oameni asemuiesc esecul cu valoarea lor, apoi devenind spectatori la succesul altora. Mai mult decat atat mintea asociaza esecul cu umilinta creand un obstacol major intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ceea ce faci. Care ar fi antidotul acestui mecanism? Pai in primul rand sa crezi in abilitatea ta de a profita din cunostinte si sa crezi ca aceste cunostinte chiar te ajuta. Cu totii avem cunostinte in numeroase domenii dar putini credem ca acestea ne pot ajuta. Trebuie neaparat sa invatam sa ne folosim de ele si sa credem in ele. De exemplu daca incepi sa citesti o carte, pentru inceput inoculeaza-ti ideea puternica ca intr-adevar acea carte te va ajuta si rezultatul va fi cu totul altfel. Daca crezi ca o citesti doar sa iti omori timpul, atunci nu prea te poti alege cu ceva din ea si nici nu vei fi concentrat la ceea ce ofera. Daca vrei sa faci sport pentru a slabi, creioneaza-ti aceasta idee din start cu mai multe argumente, astfel ca de la inceput creezi un efect placebo, si nu incepe cu atitudinea gen: "hai sa incerc si metoda asta, sa vedem ce iese". Si fa mereu sa dispara acele lamentari referitoare la neajunsuri, aminteste-ti ca foarte multi oameni au avut mult mai putin cand au inceput si au facut lucruri mari. Fa din motivatie un combustibil si nu o povara. Al doilea mecanism otravitor, de care se foloseste sistemul subconstient este escapismul. O definitie potrivita ar suna asa: tendinta de a fugi de realitate atunci cand timpul apasa greu pe mintea ta, tendinta de evadare de la ceva ce crezi ca iti aduce suferinta spre ceva ce iti da senzatia de libertate. Poate de multe ori viata noastra intra intr-o rutina grea si insuportabila, ca ai perioade in care nimic nu te satisface decat niste obiceiuri, in mare parte luate de la altii, poate avem de-a face cu un job stresant sau care necesita aceleasi activitati ani la rand sau cand problemele vietii ne inconjoara si credem ca suntem o victima, atunci apare o forma de escapada, insa de foarte multe ori nesanatoasa. Acest mecanism ne poate indrepta atentia spre dependente. Care ar fi acestea? Pai, sunt multe: tutun, alcool, doguri, jocuri de noroc, mancatul exagerat, privitul la tv exagerat, jocurile video, pornografia, shoppingul exagerat, ratacirea pe net ore intregi, dependenta de ganduri rele, izolarea de oameni, ramanerea intr-o relatie pe care nu o mai doresti. Acestea sunt practicate pentru a umple un gol, pentru a oferi o recompensa, pentru a-ti da o senzatie de libertate. Insa efectul e total invers, caci mintea vrea mai mult si mai mult si intri intr-un cerc vicios. Aceste dependente se nasc dintr-o foarte slaba cunoastere de sine( pai daca tu nu te cunosti, e foarte probabil ca altceva sau altcineva sa puna stapanire pe tine). Iar daca nu ai o cunoastere de sine bine conturata, ai tendinta de a fi iresponsabil, de a arunca vina pe altii si astfel sa te victimizezi mereu. Un antidot al acestui mecanism este dezvoltarea unei discipline de a te autocunoaste prin diverse metode: prin intrebari corecte pe care sa ti le pui mereu, prin reflectie, prin meditatie, prin autoobservarea gandurilor, emotiilor si a corpului, prin rugaciune( de ce nu? e dovedit ca cei care cred in ceva au mai multa putere decat cei care nu cred in nimic). O alta metoda este de a-ti intari convingerea ca tot ceea ce ti se intampla are loc sub actiunea legii cauza-efect, care guverneaza tot universul. Adu-ti aminte mereu ca daca "semeni vant, culegi furtuna" si "bine faci, bine gasesti". Aceasta lege trebuie aplicata in toate planurile(gand, vorba, actiune). Facand acest lucru creste puterea de responsabilizare, slabesti foarte mult conflictul din interior, astfel ca dependentele ce ne fac cu ochiul vor avea mai putin loc de intoarcere. Am fost fumator cativa ani, si eram foarte dezgustat de ceea ce faceam insa nu intelegeam ca de fapt fugeam de realitate, ca in sinea mea gaseam printr-un fum o forma de libertate(care nu tinea mai mult de cinci minute), apoi fiind si mai deprimat ca inainte. Insa acuma cand am inteles ca acel viciu provenea dintr-o slaba cunoastere de sine(caci daca doar ceri parerea altora nu vei afla mare lucru despre tine, putini sunt cei care sunt in stare sa te descrie corect), realizez ca nu eu eram cel ce doream sa fac asta, ci doar acea parte ascunsa din mine care e avida dupa placeri. Si ca asa se intampla si cu celelalte dependente, iar oamenii care sufera de acestea nu trebuie criticati sau condamnati ci trebuie intelesi si ajutati. Despre celelalte mecanisme voi vorbi in articolul urmator.

Autodisciplina

Tu ce dialog porti cu mintea ta? Spre dezvoltarea ta sau spre sabotare? Ar trebui sa-ti dea de gandit. Personal consider ca, cea mai importanta abilitate a noastra este autodisciplina. Dar ce este aceasta? Ca sa cunoastem ce este aceasta, mai intai sa vedem ce nu este. Ea nu reprezinta o trasatura a personalitatii si nici fortarea pentru a depasi rezistenta la actiune prin puterea vointei. Dar este o abilitate care poate fi invatata prin a deveni constient de rezistenta subconstientului tau la actiune si depasirea acestei rezistente. Este abilitatea de a indrepta acele parti ale personalitatii care lucreaza impotriva dezvoltarii noastre si de a le face sa lucreze la unison cu cele volitive. Cele mai importante cauze ale indisciplinei sunt: lipsa unui management bun al timpului, lipsa ambitiei, lipsa unor scopuri concrete, lipsa motivatiei( mie mi se pare cea mai importanta), indecizie, tendinta de procrastinare(de amanare) si lenea. Dar care sunt acele parti care nu lucreaza pentru binele nostru? Sa le numim "Partea ascunsa'' integrandu-le intr-un singur sistem. Aceasta face parte din sistemul nostru subconstient care este imprimat in codul genetic si reprezinta cumulul unor credinte si valori care doresc siguranta si confortul sistemului facand mereu efortul cel mai mic. Dar sa nu intelegem ca este dusmanul nostru si sa credem ca trebuie sa il eradicam, caci vom intra intr-un conflict, care inevitabil duce la pierzanie. Aceasta parte sa o asemuim cu un copil mic si indisciplinat care e manipulativ fata de parinti si care vrea sa obtina mereu doar ce vrea el. Deci e foarte important de retinut si chiar de repetat: "O parte din tine nu vrea autodisciplina". De exemplu nu ti s-a intamplat vreodata sa cumperi ceva, ajungi acasa si iti dai seama ca nu-ti place ce ai cumparat sau sa te miri cateodata de ce ai facut un anumit lucru de parca te-ai fi comportat ca alta persoana? Se intampla frecvent din cauza dialogului tau interior. Acest dialog interior nu prea il auzi, au loc dezbateri la nivel inconstient si apoi te trezesti facand alte actiuni pe care nu le aveai in program. Nu poti castiga o dezbatere daca nu auzi nici macar jumatate din ea, asta inseamna ca trebuie neaparat sa devii constient de dialogul interior si sa cresti volumul acestor voci(ca si atunci cand esti intr-un magazin si pe fundal este muzica, insa tu nu o auzi doar atunci cand iti indrepti atentia spre ea). Nu ti se intampla sa iti pui in gand sa faci curat sau sa te apuci de invatat sau mergi sa rezolvi treburi in oras, dar tu sa te trezesti ratacind pe net? Asta pentru ca partea volitiva din tine nu ia parte la dezbateri. Pe langa a fi constient de volumul acestor voci trebuie sa si modifici aceste afirmatii negative, dar nu oricum. Trebuie sa ii dai subconstientului tau instructiuni la timpul prezent pentru ca doar asa o sa te asculte. In momentul in care te adresezi lui in prezent, el ia afirmatia si o pune in aplicare ca atare, dar daca ii spui afirmatii de genul: "ar trebui sa fac sport", "Partea ta ascunsa" iti da replica: "acum ascult muzica", deci e foarte clar ca nu o s-o impresionezi cu alte timpuri pentru ca ea nu pricepe. Si e foarte logic, pentru ca acest sistem se ocupa cu digestia sau respiratia pe care le controleaza acuma si nu in viitor. Un alt aspect al acestui dialog este specificitatea, adica sa ii spui clar si simplu ce are de facut, nu sa-i impregnezi poezii si metafore. Si nu in ultimul rand trebuie sa te adresezi cu afirmatii pozitive( sistemul subconstient nu cunoaste ce inseamna negatia). Nu spune :''nu vreau sa mai fiu lenes, ci vreau sa fiu harnic". Daca folosesti la negativ, "nu", va fi eliminat, iar efectul, va fi invers. Daca mintea subconstienta crede ca acuma faci un referat, atunci si mainile si picioarele si muschii se mobilizeaza sa faca asta, pentru ca aceste parti sunt sub control direct subconstientului. De exemplu daca citesti o carte si tu crezi ca iti folosesti timpul in mod gresit, incepi sa te gandesti ca ar fi mult mai bine daca te-ai relaxa la un film. Subconstientul crede ad litteram in ceea ce ii repeti in prezent(avand integrata si "Partea ascunsa" careia nu-i place disciplina) va face mereu ceea ce este mai comod. Repet: "O parte din tine nu vrea autodisciplina". De ce repet? Pentru ca repetitia este cheia spre succes, cu cat iti aduci aminte mai des despre acest lucru cu atat vei deveni mai constient. Insa daca facem o repetitie oarba, incorecta atunci rezultatul va fi sigur spre esec. In articolul viitor voi posta despre cele cinci mecanisme ale "Partii ascunse" de sabotare si voi prezenta cauzele si antidoturile acestora.

Capcana gandirii pozitive

De mic copil am auzit acest concept de "gandire pozitiva" si am tot incercat sa vad daca acesti oameni care o sustin au intr-adevar si dreptate. Cred ca s-au scris mii de carti, mii de articole sau au fost postate o multime de videoclipuri privind gandirea pozitiva. Unul dintre documentarele celebre :"Legea atractiei" a facut mare valva in randul oamenilor, insa sunt convins ca ideea de comercial l-a facut sa para atat de bun. In acest documentar ni se expun doua lucruri esentiale: trebuie sa gandesti tot timpul ganduri pozitive, sa vizualizezi ceea ce iti doresti in mod constant si ca trebuie sa fii recunoscator pentru ceea ce ai. Cu prima ideea sunt de acord partial, in sensul ca e mult mai bine sa fii optimist dar pana la un anumit punct. Aceasta idee a lor te cam indeparteaza mult de prezent, se subintelege ca daca iti doresti ceva foarte tare prin vointa si imaginatie il ai. Asta inseamna sa nu prea accepti prezentul, sa iti proiectezi imagini din viitor, facandu-ne practic sa ne indepartam un pic de la constienta de sine. Mai este o mare problema a oamenilor in acest proces si anume ca ei nu inteleg ca au doua minti care actioneaza total diferit. Prima este cea constienta care este temporala (se agata de trecut, proiectandu-se in viitor), se ocupa cu inmagazinarea informatiilor de scurta durata, face planuri, ia decizii, are o capacitate de procesare neurologica de doua mii de biti (deci o atentie foarte limitata, astfel ca se poate ocupa simultam de maxim 3 evenimente). Este cea care spune "hai sa incerc si pe asta, hai sa vad lumea, hai sa cunosc si alte lucruri. Insa cealalta minte are un caracter uzual, este un depozit de inregistrari stimul-raspuns, derivate din experiente invatate (rutine), se ocupa de stocarea datelor pe termen lung (cum ar fi daca in fiecare dimineata te-ai trezi si ar trebui sa inveti sa mergi iar sau sa inveti sa te speli pe dinti?!), este atemporala adica ea "gandeste" doar in clipa de "acum", se ocupa de principalele functii ale corpului si are o capacitate de procesare foarte mare vizavi de mintea constienta, de aproximativ 4 miliarde de biti pe secunda, un lucru logic gandindu-ne ca in corpul nostru au loc mii de procese simultan. Un sinonim al subconstientului ar fi siguranta, nu cauta sa iasa din familiar, atunci cand vrei sa sari cu parasuta cu siguranta se va opune cautand sa stea linistita la un loc sigur si cald. Daca mintea constienta are o credinta care intra in conflict cu cea subconstienta, care credeti ca va castiga? (De exemplu iti propui sa faci miscare sau sa slabesti sau sa te lasi de fumat, iti pui toata concentrarea acolo, si esti entuziasmat, dar dupa cateva zile observi ca faci aceleiasi actiuni ca inainte). Clar ca va castiga cea subconstienta, fiind de cateva milioane mai puternica. Si acuma revin la ideea initiala si zic ca este nevoie de ceva mai mult de gandire pozitiva pentru a detine controlul asupra corpului si vietii noastre. Este foarte important sa ne transferam energia mintii catre ganduri pozitive generatoare de idei bune si sa eliminam gandurile rele, istovitoare care ne seaca de energie. Dar simpla gandire pozitiva te poate face sa devii si mai deprimat cand rezultatul nu e cel dorit, deoarece crezi ca situatia e fara speranta si ca ai epuizat toate remediile corpului si a mintii. Degeaba repeti (sau incerci sa gandesti), la nesfarsit ca esti un om plin de succes daca la nivel subconstient ai o credinta care spune ca nu meriti sa ai o viata buna. E ca si cum ai asculta un disc de muzica populara si tu tot tipi la el sa se opreasca, insa nu se va intampla asta. Trebuie sa ne facem o analiza atenta a ceea ce credem despre noi, caci daca noi avem o parere proasta despre noi insine, atunci cum sa ne asteptam ca situatiile sau alti oameni sa ne trateze bine? In plus majoritatea credintelor noastre subconstiente le avem din primii sase ani, cand neavand o constiinta dezvoltata, creierul nostru a absorbit ca un burete tot ce era in mediul nostru, iar in urmatorii ani aceste valori nu au facut decat sa se intareasca actionand ca o frana in dezvoltarea noastra, practic ne autosabotam pe fiecare zi. Deci trebuie sa comunicam cu subconstientul nostru, sa rescriem aceste credinte, sa le adaptam momentului prezent iar acest lucru il putem face in momente ale zilei cand filtrul constiintei nu este atat de activ (seara inainte de culcare sau dimineata imediat cand te trezesti sau cand asculti o muzica de relaxare) ar fi foarte bine.

Falsa impresie a succesului

Ce inseamna pentru voi, a avea succes? Cred ca este unul dintre laitmotivele societatii, sa-ti introduca aceasta idee de a fi primul, de a fi mai bun ca altii, de a te mandri cu asa ceva. Sa zicem ca esti comerciant marunt, sorbi din bere si incepi sa spui:" uita-te la colegii mei, chiar au reusit''! Mare tampenie ai putut spune. Ce inseamna :"au reusit"? Si-au vazut numele publicate in nu stiu ce revista sau foarte multa lume vorbeste despre ei. Asta numesti tu reusita? Problema se pune altfel. Cine stabileste ce inseamna sa ai succes? Clar ca doar societatea asta haotica. Este la fel de exact acest termen ca si o socoteala: 'unu plus unu egal doi'? Nicidecum. De la extaz la agonie e doar un singur pas. Tot timpul, acolo unde esti etichetat ca ''om de succes'', ti se poate pune si amprenta de ratat. A fi managerul unei firme sau directorul unei institutii nu are nicio legatura cu faptul ca ai succes in viata. Sau daca ai multi bani, nu inseamna ca esti extraordinar. Banii, (fiind doar o forma de energie), trebuie sa ii folosesti doar in scopuri utile, nu sa ajungi sa te supui lor. Aceasta energie interschimbabila face ca oamenii din jurul tau sa alerge necontenit dupa ea, de parca aceasta le-ar invada toate celulele corpului. Nu degeaba se spune ca:" banii sunt ochiul dracului". Si nici nu e de mirare ca optzeci la suta dintre castigatorii de la loto devin mai saraci dupa 5 ani decat erau inainte, caci neavand putere interioara nu pot stapani atata energie. Ce reusesc sa faca acesti oameni? Sa-si consume toata energia pentru a primi un gram de admiratie? Sa ajungi in varful muntelui si sa realizezi ca n-ai vazut nimic in timpul calatoriei, fiind absorbit de inaltimea varfului? Sau sa lupti ani de zile pentru a ajunge ceea ce si-au dorit parintii tai? Ca fara aceasta reusita nu ai putea fi acceptat de societate? Atunci de unde sa mai ai energie sa fii tu insuti, sa te regasesti in plinatatea vietii? Atunci cand admiratia a disparut, i-ati vazut cat de agitati devin? Cum cauta sa-si hraneasca egoul cautand sa aiba mai mult si mai mult? Uita-te la ei cand au o mica pata pe camasa, sa vezi ce agitati devin sau daca cineva de rang "inferior" nu i-au respectat asa cum se "cuvine". Sau cat de mult ii sperie gandul ca daca nu vor mai fi in acea functie sau daca nu vor mai castiga atata. Apoi se lasa controlati si manipulati, devenind niste marionete arogante, in final starea lor fiind una nefericita , un gol sufletesc. Si nu vorbim doar de vedete sau persoane publice, personal cunosc destule cazuri de oameni "programati". Ce rost are de exemplu sa ii dai copilului tau tone bani si bunuri, cand el saracu' nu stie bine tabla inmultirii in liceu? Ar fi mult mai indicat sa ii explici cum trebuie sa se comporte in viata sau cum sa se dezvolte cu propriul creier. Ok, te-ai nascut foarte sarac cu multe neajunsuri si ai o motivatie puternica sa reusesti si chiar ajungi sus, sa zicem. Nu e nimic rau in asta, dar nu te confunda cu ceea ce ai sau ceea ce ai realizat. Mai intai, cunoaste-te pe tine insuti, ramai acelasi om chiar daca situatia materiala( sau personala) se schimba, pastreaza-ti aceleasi valori sanatoase pe care le aveai inainte, ca sa ramai astfel cu constiinta pura (e ca si cum te-ai schimba doar de haine, tu fiind acelasi). Nu spune ca esti bogat sau ca esti valoros, spune ca ai bani sau ca practici bine in anumite planuri. Nu va mai exista riscul de a te identifica cu toate acestea. Si apoi daca se intampla sa le pierzi, vei fi acelasi om si o vei lua de la capat. In ultima idee vreau sa mentionez faptul ca suntem singura piedica in dezvoltarea noastra, ca atunci cand castigi lupta cu tine, victoria naste profunde sentimente de pace si implinire.

Frica- cel mai mare dusman al omului

Cui nu ii este frica? Se vehiculeaza ideea ca sunt oameni care nu au frica. Fals. Frica este un sentiment inerent naturii noastre umane. Este o zestre genetica mostenita de mii de ani, inscrisa in codul nostru genetic. Nu exista om care nu a fost cuprins niciodata de vreo spaima, chiar daca nu recunosc asta. Dar de unde ne provin aceste frici. Sa ne ducem un pic in copilaria indepartata in care doi parinti au un copil ,iar acesta jucandu-se pe marginea unei piscine e certat de ai lui care ii inoculeaza aceasta frica de apa in sange. Problema e ca ne nastem cu darul de a putea inota insa parintii ne implanteaza in creier ca apa ne poate omori, astfel ca la maturitate trebuie ca, mai intai sa invingem acesta teama de apa si apoi sa invatam sa inotam. Sau mai sunt parinti tampiti care isi ameninta copiii ca sub pat e bau-bau. Copiii inspaimantati cresc cu aceasta frica si degeaba poti sa ii explici ca nu exista bau-bau, doar atunci cand o sa se uite sub pat si o realizeze ca acesta nu exista ,o sa ii treaca acesta frica .Dar ca sa faca asa ceva ii trebuie ceva curaj. Mai sunt preotii care stiu foarte bine sa ne simtim niste pacatosi de mici, ne instaleaza acest program ca suntem cu totii pacatosi si ne fac adesea sa avem mustrari de constiinta ,facandu-ne sa ne fie frica de un ''nene cu barba alba care salasluieste in ceruri si nu are decat o singura grija: sa ne scrie pe un catastif pacatele noastre''. E pacat cum altii ne manipuleaza, interpretand niste invataturi sfinte cum vor ei, dar acesta e un alt subiect. Revenind la ale noastre, vreau sa zic ca aceste frici ne sunt transmise atunci cand suntem mici, cand nu avem atata constiinta sa le putem distinge, de catre parinti( ei fac tot posibilul sa ne fie bine, dar inconstient ne pot face si rau), si altii din jurul nostru. Ce este frica? Psihologic se traduce in doua moduri: -gandul ca nu vom obtine ceva ce credem ca avem nevoie sau -gandul ca vom pierde ceea ce avem. Poate cel mai bine e sa nu ai nimic, caci atunci nu mai ai ce pierde. Sunt oameni in istorie care au pierdut tot in viata, au ajuns boschetari, traind prin gunoaie si au realizat ca efectiv nu mai au ce pierde. Asta i-a facut sa renasca, devenind niste creatori( un exemplu este Neale Donald Walsch). Poate de multe ori pierderile ne fac sa vedem altfel lucrurile, fortand astfel fricile sa-si piarda din intensitate. La nivel chimic, frica ne face mai prosti. Pai in cazul in care esti presat, impulsurile din creier apar mult mai repede in sistemul limbic (cel care este sediul emotiilor) decat in scoarta cerebrala. De exemplu in cazul unui examen oral, din cauza fricii induse de examen, multi studenti pica, chiar daca au invatat foarte mult( interesant este ca mereu dupa ce iesi din sala de examen iti vin raspunsurile corecte). Noi ca fiinte umane avem practic o singura teama: aceea de moarte. Celelalte forme izvorasc din aceaasta teama. Si te intrebi, cum sa nu iti fie frica de moarte? Toti o avem inconstient intr-o mica sau mare masura. Personal nu cred ca cineva poate scapa permanent de aceasta teama, nici acesti maestri spirituali, pentru ca nu poti scapa in totalitate de egoul nostru, acesta fiind o entitate energetica de la Adam si Eva. Cine crede ca poate invinge aceasta entitate energetica se inseala. Putem doar sa intelegem ce este moartea. Ca nu este o pierdere, pentru ca in acest univers nimic nu se pierde ci totul se transforma, e doar o alta calatorie in alta dimensiune. Constiinta nu poate muri,pentru ca aceasta constiinta nu se naste din altceva. Acum sa vorbim despre genul de frici care sunt mai frecvente. De exemplu unele ne pot ajuta( frica de animale salbatice, caci nu suntem frati cu ''Sfantul Gheorghe sa omoram balaurul''. Insa altele sunt de-a dreptul ilogice: teama de fluturi sau de sobolani. Poti sa faci ani de zile cursuri de terapie, insa aceasta teama nu iti trece in totalitate. Cel mai bun mod de a scapa, este sa te expui acestor animale, la inceput fiind terifiat dar pe parcurs ea isi pierde din tarie. Frica de esec este foarte daunatoare pentru ca ne omoara creativitatea si increderea. Cand te gandesti ca o sa esuezi, inevitabil te gandesti ca o sa fii umilit. Dar exista si opusul acesteia: frica de succes. De unde provine? Din convingerile intarite in subconstient care spun ca nu merit sa am succes si in plus ca mintea nu suporta sa aiba atata presiune si responsabilitati. Teama de singuratate provine din faptul ca suntem atat de atasati de parintii nostri, astfel ca atunci cand nu vom mai fi in grija lor o sa trebuiasca sa ne luam viata in maini, ca nu vom fi iubiti de nimeni sau daca avem aceasta iubire in viata noastra o s-o pierdem. Si mai sunt foarte multe frici. Insa ce vreau sa subliniez este faptul ca acestea au in comun urmatorul lucru: nu sunt din prezent, uitati-va si analizati si veti vedea ca tot timpul aveti aceste sentimente in viitor. Deci trebuie sa devenim mai prezenti si cea mai buna metoda este ca aceste frici sa le priviti in ochi. Cu cat iti faci mai multe scenarii cu atat e mai greu sa actionezi. Cineva spunea foarte frumos:'' cheama-ti fricile si aventureaza-te''. Usor de zis, greu de facut, dar perseverenta este cheia. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci doar actiunea de a privi frica si a te arunca in necunoscut trecand peste aceasta. Un las isi asculta temerile si le urmeaza. In concluzie vreu sa mentionez ca in loc de a privi aceste frici in fata( punand de multe ori intrebarile potrivite) noi am creat un zid de protectie de care ne ascundem, iar acestor temeri le este usor sa intre in sufletul nostru actionand ca un cal troian si ca aceste frici sunt rezultatul inteligentei ,doar idiotii spunand ca nu se tem.

Cateva emotii distructive

Foarte multi oameni nu dau atentie gandurilor si emotiilor pe motiv ca au altceva mai bun de facut. Atata timp cat devii ceea ce gandesti si simti in majoritatea timpului, ar trebui sa dea de gandit pentru ne afecteaza prezentul si implicit viitorul. Dar cum societatea din Romania este hipnotizata cu stirile gen: ''ora cinci'' sau ''stirile de noapte'', e foarte greu sa iti dezvolti convingeri pozitive despre lume si mediul inconjurator. De ce au atata putere aceste emotii? In primul rand pentru ca iau nastere din activitatea mintii, minte care este un produs al creierului. Acesta din urma este organul care consuma cantitatea cea mai mare de energie (reprezinta 2% din greutatea corpului dar consuma pana la 30% din energia acestuia) astfel ca emotiile au la dispozitie o buna sursa de energie. De exemplu, cand inveti sa faci un lucru (de exemplu cand mergi acasa pe un drum binecunoscut ) el este integrat in circuitele subconstientului, e ca si cum am fi pusi pe pilot automat. Atunci cand faci activitate de rutina mintea se plictiseste si incearca sa evadeze, de obicei in trecut si in viitor. Astfel ca incepe sa creeze tot felul de ganduri, care la randul lor declanseaza reactii in organism. Una dintre emotiile distructive este reprimarea. Aceasta denota trairea unei vieti anoste adica sa nu fii tu insuti, sa faci lucruri pe care nu le doresti (mergi ani de zile la un job pe care il urasti, stai perioade lungi de timp cu o persoana cu care nu esti compatibil). Daca tot arunci mereu sentimente in subconstient cu atat el incepe sa le integreze in viata ta, sentimentele reprimate incepand sa explodeze. In cate cazuri nu auzi ca oameni foarte linistiti fac mari grozavii iar lumea se tot minuneaza cum de au putut sa faca asa ceva. Sau acei oameni care isi tot reprima poftele sexuale devenind frustrati apoi in cele din urma mari violatori. De ce se intampla asa? Pentru ca ei ani de zile au aruncat toate mizeriile in subconstient, parand linistiti dar cand mizeria a dat peste au explodat. Exprimarea inseamna viata, reprimarea inseamna sinucidere. O metoda buna ar fi sa practicam sportul cat mai mult, caci pe langa faptul ca e un energizant, este un ''bun sac menajer'' pentru gunoaiele din mintea noastra. Nu conteaza ce sport faci, conteaza sa il practici constant iar efectul va fi transformator. O alta emotie negativa este mania. Aceasta porneste din dorinta personala a carei implinire este impiedicata de altcineva. Mania nu este o emotie de durata, deseori persoana manioasa caindu-se ca a reactionat asa, dupa cateva minute. Aceasta este o emotie care trebuie exprimata insa aceasta exprimare nu trebuie sa fie ofensatoare si violenta. Mania antreneaza multa energie negativa in organism deci este foarte bine ca ea sa fie eliberata. Alergatul reprezinta o metoda foarte buna. Terapeutii spun ca este bine sa te inchizi in camera si sa iei la bataie perna sau sa iti privesti propria imagine si sa urli. Tristetea o putem denumi, o manie pasiva. Insa tristetea este mult mai profunda, ea patrunde pana in adancul fiintei. Este foarte greu ca un om care se infurie repede sa fie si trist, fiind valabil si invers. Mania si tristetea fac parte din dualitatea yin si yang. In momentele in care te cuprinde tristetea incearca sa faci o scurta plimbare, mersul pe jos ajuta. Incearca sa fii constient de toate senzatiile din mediul inconjurator, de culorile vii, de adierea vantului, de cirirpitul pasarilor.Sau incearca sa discuti cu cineva care te intelege. Ajuta foarte mult sa-ti descarci amarul cuiva. Nu te izola de oameni pentru ca tensiunea interioara creste. Daca alegi sa te izolezi atunci mediteaza. In incheiere vreau sa mai punctez putin despre o alta emotie care afecteaza multe cupluri: gelozia. Pentru mine gelozia inseamna comparatie. Daca incetezi sa mai faci comparatii, gelozia incepe sa dispara. Trebuie sa intelegem ca nimeni nu este mai bun sau mai rau fata de altcineva. Orice om este unic si irepetabil. Aceasta emotie trebuie privita ,contemplata si mai trebuie revazut cata incredere ai in celalalt.Atunci cand ai incredere in cineva gelozia devine transparenta iar gustul amar al acesteia devine insipid.