Perceptiile noastre-"CALEA ADEVARULUI"

De foarte multe ori, ceea ce consideram adevarat pentru noi pentru altii e total fals, de foarte multe ori parerile tale nu coincid cu ale altora. Pentru tine poate exista Dumnezeu, pentru altii exista doar stiinta pura, pentru tine exista mai mult bine decat rau, pentru altii lumea asta e un cosmar, pentru tine sa fii cinstit si sa muncesti pe rupte este calea succesului, pentru altii sa fii "destept", sa stii cand sa actionezi si sa fii oportunist e calea magica pentru a te incununa de succes. Tragem linie si analizam: avem o mare parte din credinte ale noastre si altele "imprumutate", insa nimeni nu detine adevarul absolut pentru ca acesta nu exista. Pai nu exista niciun adevar valabil in acest univers!(cu atat mai mult ca nu nimeni nu garanteaza ca exista doar un univers). Si atunci de ce sa ne batem cu pumnul in piept ca noi stim totul si varianta noastra e cea corecta, astfel iscandu-se numeroase conflicte intre noi, inutile, cand totul se afla sub o continua transformare? Atunci care e "poteca" care ne ghideaza? In primul rand cum luam contactul cu realitatea? Cu cele 5 simturi, pe care le stim cu totii. Insa informatia tradusa de aceste simturi se exprima prin senzatii, perceptii, judecati, apoi valori si credinte. Este foarte eficient sa ne cream propriile noastre conceptii despre lume, mediu, despre noi si relatia noastra cu tot ce ne inconjoara, sa evitam sa le imprumutam. Societatea merge pe un concept( de exemplu acel cinzecisiunu la suta) anume ca majoritatea pare sa aibe mereu decizia cea mai buna. Dar in mare parte se creaza un efect de masa("de turma") care a tampit umanitatea pe parcursul secolelor. Am descoperit ca patru la suta din populatia globului castiga mai mult decat restul. Un lucru e clar, ei nu au aceleasi perceptii si valori ca si majoritatea si nu se ghideaza dupa niste "adevaruri imprumutate", astfel ca devin stapanii vietii lor. Gustave Flaubert a zis candva ceva esential de care trebuie sa tinem cont mereu si anume ca:"Nu exista adevar ci doar perceptie". Dar cum se formeaza o perceptie? De exemplu in copilarie cand te-ai apropiat prima data de o plita incinsa si te-ai ars te-ai ales cu o experienta. A doua oara cand o sa vezi acea plita, in cap deja ti se formeaza o perceptie si anume ca te raneste, si vei sti sa o eviti. Si nu numai pe plita te poti arde, ci si in relatii. Cati nu s-au "ars" intr-o relatie, apoi suferinta acelei relatii i-a facut ca a doua oara sa nu mai vrea sa se implice, formandu-si o perceptie negativa despre relatii serioase, emitand judecati universale cum ca "toate femeile sunt curve, ca toate sunt profitoare"? Oare asa este? Sau sunt derivate dintr-o experienta si sunt doar niste scuze si eschivari? Va las pe voi sa judecati! Daca in copilarie ti se tot repeta ca esti inutil sau incapabil, care crezi ca va fi perceptia ta asupra persoanei tale si asupra capacitatilor tale de reusita? Vei crede despre tine ca esti supercapabil? Nicidecum. O sa te vezi exact cum te-au programat altii sa fii. Crezi ca diferenta intre un produs Sony si unul oarecare o face in special produsul? NU. Este doar perceptia formata din experientele trecute. Diferenta o fac oamenii care "programeaza" acel produs. E foarte trist cand altii se joaca cu mintea ta. Pacat. Voi continua in articolul viitor despre aceste perceptii! Pe curand.