Convingeri ale excelentei

V-ati intrebat vreodata cum unii oameni ajung sa reuseasca si sa se bucure in fiecare minut de viata? Care este combustibilul pentru a-i ajuta in toate demersurile si incercarile lor? Cum gandesc acesti oameni?. Acestia au un set de convingeri sanatoase care ii poarta spre tot ceea ce au nevoie. Nu este vorba de ceva complicat, de filozofii, de teorii, este doar o diferenta de cum vede fiecare lumea. In cazul in care multi dintre noi avem parte de "esecuri", avem tendinta de a da vina pe cineva din exterior, pe orice sau oricine strain de noi, de a blama pe zeita Fortuna. Insa nu este asa. Capacitatile noastre sunt nelimitate si putem face ceea ce dorim cu vietile noastre. Dar ce sunt convingerile? Reprezinta busola sau hartile care ne ghideaza catre telurile noastre si ne dau sentimentul ca vom ajunge cu siguranta acolo. Stiti cand se spune despre cineva ca e "debusolat" ca de fapt e atat de nesigur si nu mai are directie in viata lui. Ford spunea:"Daca crezi ca poti sau nu poti , ai dreptate in ambele cazuri". Vergiliu spunea:"pot pentru ca ei cred ca pot". Aceste convingeri actioneaza ca un general in armata care indiferent daca ordinul este bun sau rau soldatii(in cazul nostru creierul) trebuie sa il execute. Convingerile negative (idei ale mintii) comanda creierului o anumita actiune, astfel chimia acestuia modificandu-se in timp facand situatiile de viata sa fie in concordanta cu convingerile. Tineti minte: mintea gandeste, creierul executa. Cele mai "nefericite" convingeri :"sunt inutil, incompetent, nu merit sa am succes, nu cred ca o sa reusesc, lumea e rea, nu mai poti sa ai incredere in nimeni, daca dau gres lumea va rade de mine, nu am varsta potrivita pentru a face ceva, nu am destui bani sa fac cutare lucru, m-am nascut sarac si sarac o sa mor, nu sunt atat de important sa fiu luat in seama, etc. In toate cazurile, aceste crezuri iti fac doar rau. Toti oamenii de succes elimina aceste convingeri ghidandu-se dupa alte mai sanatoase. Iata cateva dintre el:"fiecare persoana este unica"-adica fiecare persoana are propria sa experienta de viata, fiecare are "harta" lui proprie. De cate ori nu vi s-a intamplat ca "harta voastra" sa nu coincida cu a altcuiva?. Imaginati-va o societate in care exista aceasta intelegere-ar fi foarte diferita viata noastra de zi cu zi. "Nu exista esec ci doar rezultate"- reprezinta un motor foarte puternic de a face lucrurile im mod bun. Greselile sunt bune, cand gresesti si inveti din ele, progresezi. Experienta si cantarirea rezultatului iti ofera o invatare si o alegere. De cate ori nu ati dramatizat un rezultat negativ ca fiind un esec total, un dezastru? Cand faci asta te lamentezi pe probleme si nu pe gasirea solutiilor. "In spatele fiecarui comportament" se afla o intentie pozitiva"-reprezinta o adevarata iluminare. Atunci cand cineva te critica, vrea de fapt sa te faca mai responsabil, sa-ti atraga atentia si nu sa te demoralizeze. Daca situatia de viata regreseaza ti se spune ca e necesar sa schimbi actiunile pe care le faci zilnic."Pentru fiecare problema exista o solutie"-inseamna ca indiferent de obstacole sa ai puterea sa crezi ca exista o solutie sigura de a le depasi. cand faci asta nu te mai ingrijorezi la consecinte ci doar o sa te concentrezi pe solutii cu un plus energetic mental"ca sigur se poate". "In noi insine se afla toate resursele de care vom avea nevoie vreodata"-cei mai independenti oameni recunosc faptul ca isi cauta resursele in ei insisi. Si sunt multi oameni de succes care spun:"Castiga lupta cu tine insuti". Asta inseamna ca cel mai mare dusman in realizarea ta esti chiar tu(o parte din tine). Acea parte nu trebuie sa o combati ci doar sa o aliniezi la celelalte parti care lucreaza spre binele tau. "Persoana cu cea mai mare flexibiliate de gandire si comportament are si cele mai mari sanse de reusita"-este intr-un mod simplu opusul acelor mentalitati rigide pe care le au unii oameni. Daca esti cu o gandire fixa, e cam greu sa faci alte alegeri si ramai neclintit de acele idei de zeci de ani. "Norocul si-l face omul cu mana lui"- face ca sa luam in consideratie si sansa. In momentul in care gandesti negativ, vei atrage inevitabil si oameni care gandesc ca tine si situatii negative, astfel ca norocul te va ocoli("ban la ban trage si paduche la paduche" se spune prin popor). Mai sunt foarte multe convingeri pozitive, insa fiecare avand "harta" lui si le poate deduce si aplica. Ideea esentiala este ca daca filtrul tau este curat, va intra multa lumina(idei pozitive despre viata) dar daca filtrul tau este murdar va fi total invers. Deci, foarte mare atentie la crezuri!:)

Perceptiile noastre-"CALEA ADEVARULUI"

De foarte multe ori, ceea ce consideram adevarat pentru noi pentru altii e total fals, de foarte multe ori parerile tale nu coincid cu ale altora. Pentru tine poate exista Dumnezeu, pentru altii exista doar stiinta pura, pentru tine exista mai mult bine decat rau, pentru altii lumea asta e un cosmar, pentru tine sa fii cinstit si sa muncesti pe rupte este calea succesului, pentru altii sa fii "destept", sa stii cand sa actionezi si sa fii oportunist e calea magica pentru a te incununa de succes. Tragem linie si analizam: avem o mare parte din credinte ale noastre si altele "imprumutate", insa nimeni nu detine adevarul absolut pentru ca acesta nu exista. Pai nu exista niciun adevar valabil in acest univers!(cu atat mai mult ca nu nimeni nu garanteaza ca exista doar un univers). Si atunci de ce sa ne batem cu pumnul in piept ca noi stim totul si varianta noastra e cea corecta, astfel iscandu-se numeroase conflicte intre noi, inutile, cand totul se afla sub o continua transformare? Atunci care e "poteca" care ne ghideaza? In primul rand cum luam contactul cu realitatea? Cu cele 5 simturi, pe care le stim cu totii. Insa informatia tradusa de aceste simturi se exprima prin senzatii, perceptii, judecati, apoi valori si credinte. Este foarte eficient sa ne cream propriile noastre conceptii despre lume, mediu, despre noi si relatia noastra cu tot ce ne inconjoara, sa evitam sa le imprumutam. Societatea merge pe un concept( de exemplu acel cinzecisiunu la suta) anume ca majoritatea pare sa aibe mereu decizia cea mai buna. Dar in mare parte se creaza un efect de masa("de turma") care a tampit umanitatea pe parcursul secolelor. Am descoperit ca patru la suta din populatia globului castiga mai mult decat restul. Un lucru e clar, ei nu au aceleasi perceptii si valori ca si majoritatea si nu se ghideaza dupa niste "adevaruri imprumutate", astfel ca devin stapanii vietii lor. Gustave Flaubert a zis candva ceva esential de care trebuie sa tinem cont mereu si anume ca:"Nu exista adevar ci doar perceptie". Dar cum se formeaza o perceptie? De exemplu in copilarie cand te-ai apropiat prima data de o plita incinsa si te-ai ars te-ai ales cu o experienta. A doua oara cand o sa vezi acea plita, in cap deja ti se formeaza o perceptie si anume ca te raneste, si vei sti sa o eviti. Si nu numai pe plita te poti arde, ci si in relatii. Cati nu s-au "ars" intr-o relatie, apoi suferinta acelei relatii i-a facut ca a doua oara sa nu mai vrea sa se implice, formandu-si o perceptie negativa despre relatii serioase, emitand judecati universale cum ca "toate femeile sunt curve, ca toate sunt profitoare"? Oare asa este? Sau sunt derivate dintr-o experienta si sunt doar niste scuze si eschivari? Va las pe voi sa judecati! Daca in copilarie ti se tot repeta ca esti inutil sau incapabil, care crezi ca va fi perceptia ta asupra persoanei tale si asupra capacitatilor tale de reusita? Vei crede despre tine ca esti supercapabil? Nicidecum. O sa te vezi exact cum te-au programat altii sa fii. Crezi ca diferenta intre un produs Sony si unul oarecare o face in special produsul? NU. Este doar perceptia formata din experientele trecute. Diferenta o fac oamenii care "programeaza" acel produs. E foarte trist cand altii se joaca cu mintea ta. Pacat. Voi continua in articolul viitor despre aceste perceptii! Pe curand.

Frica de esec

Astazi o sa postez despre o alta frica foarte greu de invins si anume aceea de esec. Este considerata cel mai mare obstacol in calea succesului personal. De unde provine ea mai exact? Din faptul ca, cu totii ne dorim succesul, cu totii vrem sa atingem ceva la care altii doar viseaza insa din acest aspect izvoraste aceasta preocupare de esec. Cine da nastere in principal la aceasta frica? Pai in primul rand acel mecanism de defetism aplicat bineinteles pe conceptii gresite( mai exact presupuneri). O convingere foarte nociva a oamenilor este ca esecul este asemenea valorii lor. Astfel ca devin spectatori si vor sa scape de durerea emotionala pricinuita de actiuni nereusite din trecut, si isi construiesc o zona de confort care ii asigura in mod constant ca supravietuiesc fara batai de cap de azi pe maine, insa nu au cum sa-si dezvolte potentialul. De ce vezi esecul ca fiind teribil? O faci pentru ca la nivel psihologic tinzi sa te legi de incercarile esuate cu stima de sine. Nu separi activitatea de tine insuti. Gandesti de genul:" sarcina a esuat, iar eu sunt ratat". Eroarea fictiva a esecului care este gravata in creierul tau rastoarna abilitatea de a exercita autodisciplina(in acest caz aceasta consta intr-o gandire analitica, in concentrarea asupra solutiilor si nu a problemelor, in a invata din fiecare experienta. Pai numai daca luam exemplul binecunoscut a lui Edison cu miile de incercari in a descoperi becul, vedem ca el practic a luat in deradere aceasta frica de a esua, adica a vazut o absurditate legatura dintre esec si stima de sine. Egoul nostru a fost antrenat de catre societate, scoala, chiar si de catre parinti ca esecul este ceva despre care ar trebui sa iti fie rusine, "daca dau gres, o sa arat ca un prost" ar spune un om virusat cu aceasta teama. Cand in subconstient noi legam esecul cu umilinta, abilitatea de a-ti lua un angajament puternic pentru ceea ce este bine sa faci scade foarte mult. Ce e de facut? In primul rand baga in cap urmatoarea convingere:"nu exista esec ci doar rezultate". Apoi studiaza legea cauza-efect din fizica si aplic-o in viata de zi cu zi. Nu esti rezultatul sortii sau al hazardului, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le-ai facut. Orice efect are intotdeauna si o cauza, indiferent in ce univers te-ai afla. Cauta sa separi rezultatele tale cu valoarea ta, intareste-ti convingerea ca ai rezultate favorabile si o valoare umana. In plus admite ca orice om greseste, si fii liber sa gresesti, chiar daca o faci foarte des. Conteaza sa nu faci aceeasi greseala de doua ori. Daca te ajuta gandeste-te la urmatorul lucru: nouazeci la suta din populatie are cam aceleasi temeri ca si tine, deci nu esti singurul in aceasta valtoare. Si nu uita postura corpului , neaparat sa fie in concordanta cu ceea ce vrei sa exprimi.

Frica de respingere

Din cauza ca ne place foarte mult sa fim placuti, frica de respingere devine deseori o forta dominanta in multe dintre vietile noastre. Fara monitorizare, nevoia noastra de aprobare ne poate pune intr-o lunga si fara de sfarsit sarcina. Frica de a pierde favorurile din familie, favorurile prietenilor, a angajatorilor sau a societatii este una dintre pietrele cele mai comune de instituire pentru urmatoarele scopuri personale. Anxietatea prelungita genereaza mereu sentimente de inadecvare si de inferioritate, care la randul lor creaza o atitudine defetista(exclude in mod sigur posibilitatea de autodisciplina). De exemplu oamenii care cresc in cartiere dure si care sunt prieteni cu toata lumea, de foarte multe ori vor pune pe primul loc dorintele celorlalti inaintea dorintelor proprii pentru ca nu au invatat sa zica "NU" atunci cand este necesar sau copil fiind cu o imaginatie destul de bogata si creativa, apropiatii iti spun sa nu mai crezi in basme si in prostii, astfel ca ideile tale par sa denote idiotenie. Frica de respingere pe care ei o simt in subconstient, se va simti in constient ca o dorinta de a fi o persoana pe placul tuturor. Aceste persoane cheltuiesc energie si timp pentru a le face altora pe plac. Pentru a-ti dezvolta o autodisciplina ai nevoie sa depasesti sentimentele de vinovatie, anxietate, insecuritate si sa incepi sa spui "Nu" altora si "Da" pentru tine, in masura in care nu dai in cealalta extrema a egoismului. Oricat ai fi de bun in lumea asta, niciodata nu te vor placea toti, niciodata nu o sa te intelegi perfect cu toti, pentru ca fiecare are o mica diferenta de tipare comportamentale in adn-ul lui. O sa realizezi ca dorintele tale o sa aiba o mare importanta pentru tine, ceea ce inseamna ca resursele voastre interioare o sa se uneasca in jurul valorii de a transforma aceste dorinte in realitate. Unul dintre motivele principale ale abuzului de droguri, a caderilor emotionale si dependenta de alcool a artistilor este ca traiesc cu aceasta teama, pe care nu o o resimt constient. Multi artisti simt ca daca isi expun "opera", vor fi ridicularizati, adica daca ea va fi respinsa si tu vei si respins. Invatam despre frica de respingere in copilarie si adolescenta si mai ales atunci cand esti privit de sus si esti judecat constant, facand ca abilitatea de a ne autodisciplina sa scada considerabil. Mai apare cand ni se impun niste standarde(in special astea moderne), cand trebuie sa iesi din zona de confort, cand (baiat fiind)te duci prima data la o fata sa intri in vorba cu ea, sau cand mergi la un interviu, sau cand negociezi un contract nou. In subconstient apare un scenariu imaginat (chiar daca nu e real, e la fel de nociv, pentru ca mintea nu face deosebire de real si imaginar) in care apari ca te faci de ras, ca o sa fii UMUILIT. Si acest cuvant este greu de digerat de oricine. E ca si cum ai pleca la lupta, dar tu te vezi deja cu cateva gloante in tine, e asa parca esti invins inainte de a incepe lupta. Ce poti face? Trebuie sa intelegi ca siguranta si respingerea se afla doar in mintea ta, ca nu poti schimba exteriorul si faptele inerente, dar poti schimba atitudinea, poti schimba dialogul intern. Si aici e de lucrat mult, trebuie sa ai o atitudine puternica, sa faci fiecare lucru cat poti de bine fara sa te gandesti la rezultatul acestuia( in sensul sa ai o atitudine detasata si nu delasatoare). Arunca gunoiul din creier(toate gandurile negative) si priveste aceasta frica in fata(cel putin o poti demasca), respira adanc si capul sus.

Conflictele noastre interioare

Ne place realmente o persoana sau doar credem ca ne place pentru ca e o presupunere a noastra? Dorim intr-avevar sa devenim avocat sau doctor sau pur si simplu ne atrage ideea ca e o meserie respectabila si profitabila? Adesea conflictele au de-a face cu convingeri, credinte sau valori morale. Chiar daca recunoastem un conflict anume, poate de multe ori nu il putem rezolva pentru ca sentimentele si credintele sunt incurcate. Ca sa iei o decizie presupune bunavointa si capacitatea de a-ti asuma responsabilitatea pentru ea. Aceasta include riscul de a gresi si ideea finala care spune ca trebuie sa suporti consecintele. Conflictul normal priveste o alegere reala intre doua posibilitati, amandoua dezirabile(dar pana la urma se ia o decizie), pe cand conflictul interior este atras din amandoua partile si nu poate lua nicio hotarare( ti se spune de multe ori ca "esti ca vremea" sau mai sunt acele persoane care sunt destul de generoase cu altii insa cu ele sunt foarte critice si severe). Credinta ca exista un conflict fundamental in personalitatea umana este veche: ni se spune de mici, de puterile luminii si intunericului, de Dumnezeu si Diavol, de bine si rau, de cunoscut si necunoscut(acesta din urma intrand in acea clasa a raului de multe ori), insemnand ca se merge mereu pe o dualitate. Se naste ideea ca si noi avem(bineinteles la nivel inconstient) o parte buna si una rea astfel ducandu-se permanent o lupta interioara. Insa daca analizam acea parte "rea" o sa vedem ca de multe ori ia decizii pentru binele nostru. De unde mai apar aceste conflicte? Din accentuarea termenului "esec" care prinde conotatii devastatoare, si pe care putini il pot inlocui cu feedback. Societatea are un rol determinant de mii de ani dezvoltandu-si un ego, un nucleu de idei care naste o membrana de idei monstruoase despre viata, care ne vorbeste despre de oameni ideali sau perfecti, iar noi chiar daca incercam sa evitam aceste idei, suntem oricum virusati prin toate sistemele, mai nou chiar tehnologice(am ales un exemplu despre oamenii care au cateva kilograme in plus pentru a fi mai explicit si anume: ideea de a avea kilograme in plus este asociata cu ideea de neatractiv apoi cu neplacut urmand sa se ajunga chiar la ideea de persoana de evitat sau chiar rea. Daca o persoana are ceva in plus are mai multe parti rele? Nu, nicidecum insa la nivel inconstient se creaza alte idei distructive. Persoana in cauza se considera ca este departe de idealul societatii, in interiorul ei se nasc anumite conflicte interioare intre ceea ce este si ce ar trebui sa fie).Termenul "trebuie" este poate cel mai greu de asimilat pentru noi toti pentru ca induce tensiune, induce moduri care par a fi cu totul adevarate. Nu avem nevoie de "trebuie" sa facem o actiune, iar atunci cand rostim acest cuvant, este clar ca facem o actiune pe care nu o dorim sa o facem :trebuie sa merg la medicina(de fapt altii iti spun ca trebuie sa mergi si nu tu), trebuie sa fac anumite lucruri ca sa ajung sus, trebuie, trebuie... gata! NU TREBUIE! Este suficient sa stii ce vrei tu, nu ce vor altii. Este suficient sa te accepti asa cum esti si o sa vezi ca daca tu te accepti sau tu te tratezi mai bine si altii o sa faca acelasi lucru cu tine, o sa te perceapa mai bine la un anumit nivel. Vad cum se chinuie unele persoane cu multe metode de a slabi, iar aceste cure nu prea functioneaza pentru ca in mintea ta nu te poti accepta, pentru ca e o foarte mare diferenta intre ceea ce percepi la tine si ceea ce ar trebui sa fii. Dar daca te accepti la toate nivelele, vei constientiza acea voce interioara critica care creaza acest conflict, vei vedea ca aceasta nu mai are putere si vei vedea ca de fapt acea voce nici nu-ti apartine tie, ca e a celor din jurul tau. Vrei sa ai formele blondelor care apar in pictoriale? Atunci de ce nu vrei sa copiezi si inteligenta acestora? Vrei sa devii un bun sportiv sau vrei sa faci ce au facut si ai tai pentru ca de "undeva" stii ca e bine? Si apoi vezi oameni care au facut facultati determinati de ai lor, negasindu-si locul si dandu-si seama ca de fapt altceva e ceea ce ar fi trebuit sa faca, si se apuca de ceea ce ii place..Si totusi e bine ca fac asta, mai bine mai tarziu decat niciodata. Este necesar si chiar satisfacator sa ne creem propria realitate, sa ne conturam ideile noastre, caci daca nu facem asta vom purta un razboi in noi si in mod cert nu vom castiga. In filmul "Matrix" am vazut acest motto:"Nu ești cel mai puternic când crezi aceasta, ci când o știi" care ma incanta de fiecare data cand mi-l aduc aminte si care de altfel ne indruma sa fim stapani pe viata noastra pentru ca, asa cum ni se prezinta si in film, suntem inchisi cu gratii invizibile, iar daca nu ajungem sa stim asta ne vom razboi cu noi insine. In alte doua opere literare (ce le facem in liceu): "Moara cu noroc" si "Ion" vedem de asemenea acest conflict interior, bine adus in fata de cei doi autori si anume acela al personajelor principale care in final ajung la moarte. Si la noi aceste conflicte ne provoaca multe pierderi, ne provoaca multa indecizie, ne pot tine ani de zile inchisi in perceptii si credinte false iar mintea ne poate controla, mai mult dezvoltand din noi o victima sigura. Solutii: verificarea credintelor si a valorilor noastre(ne putem descrie parcursul vietii de pana acuma), intiparirea unor convingeri sanatoase: orice problema are o solutie sau ca nu exista esec ci doar rezultate sau ca atunci cand alegem, facem cea mai buna alegere pentru noi si nu in ultimul rand sa alegem mereu dintre doua sau mai multe posibilitati, pentru ca actiunea de a nu alege este de fapt rezultatul alegerii altora pentru tine.

Frica de necunoscut

Vreau sa subliniez neaparat cateva idei despre aceasta frica, care de multe ori se afiseaza foarte subtil in subconstientul nostru. Afirmatia preferata a acesteia este:"mai bine in siguranta, decat sa am parte de vreun pericol". O mai putem denumi frica de risc. De unde ne provine? Pai din copilarie, poate si din cauza unei educatii foarte "stranse" sa zic asa, cand copiii sunt tinuti foarte aproape de parintii lor si nu au de multe ori libertatea de a exprima potentialul. Oricum, cu totii avem aceasta parte subconstienta care de mici copii actioneaza cu credinta ca securitatea si siguranta reprezinta totul. Dar crestem si vedem ca lucrurile nu stau chiar asa, ca avem nevoie sa ne asumam riscuri in viata, ca potentialul nostru nu il putem activa stand la un loc sigur si confortabil. Daca suntem obisnuiti cu anumite lucruri, locuri sau oameni pentru perioade foarte indelungate, se formeaza aceasta "zona de confort", care odata instalata e foarte greu de iesit din ea. Vad multi oameni cuprinsi de aceasta zona:mancand aceeasi mancare, mergand la servici pe acelasi drum, aceleasi obiceiuri, aceleasi replici chiar, acelasi, acelasi, acelasi. Apoi viata devine o rutina iar provocarile apar ca amenintari pentru subconstientul nostru(am mai precizat si in alt articol ca este avid dupa placeri, dupa distractie insa are acea parte ascunsa careia nu ii plac sarcinile care ofera disciplina). Ca sa iesi din aceasta zona de confort iti trebuie multa vointa, iti trebuie multa constienta si pentru inceput corpul va reactiona prompt la aceste schimbari(de exemplu daca iesi la alergat dupa cateva luni de pauza vei simti un disconfort foarte mare) si incearca prin multe metode sa te intoarca inapoi in zona confortabila. Am descoperit ca persoanele care au frica de risc se indoiesc de abilitatile lor de a actiona cu succes in situatii nefamiliare, apare acea auto-indoiala care muta atentia de la actiune la conflictul interior, iar autodisciplina nu primeste acel mesaj important :"Pot sa o fac!". Si atunci apare o legatura intre incredere de sine si autodisciplina, intervenind aceasta frica(care fiind un produs subconstient) astfel ca pune stapanire pe acea persoana, aceasta retragandu-se sub carapacea care ofera putin dar sigur. Dar aceasta frica poate fi depasita si tot prin perseverenta si o revizuire a credintelor noastre despre necunoscut. E normal ca daca iesi in necunoscut poti sa ai de suferit, insa mai adevarat este ca in viata nu poti sa primesti fara sa dai ceva in schimb. Trebuie sa iesim de cate ori avem ocazia din zona de confort( in special cand avem nevoie), chiar daca la inceput va fi neplacut insa cu timpul corpul va incepe sa vada necunoscutul ca si un ocean imens de oportunitati si astfel ajutand la cresterea increderii de sine, iar aceasta incredere sprijina mereu autodisciplina. In plus trebuie sa ne intre bine in cap, daca iesim din aceasta zona de confort vom spori evolutia noastra ca fiinta umana, vom explora locuri si posibilitati la care nu visam vreodata. Daca faci aceleasi actiuni in fiecare zi, vorbesti cu aceiasi oameni, vorbesti despre aceleiasi fapte cum sa mergi inainte? Si stiu ca ar zice unii ca e greu sa treci de aceasta zona. Adevarat, dar trebuie sa constientizezi aceasta frica de risc si privind-o in ochi vei putea sa vezi ca lucrurile nu sunt asa grave cum credeai. Si bineinteles trebuie sa lucram mult la increderea in noi.

Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"(2)

Azi trebuie sa mai pun inca trei mecanisme de sabotare a noastra. Si as incepe cu unul poate nu foarte intalnit dar destul de "murdar" si anume cinismul. Cum s-ar defini acesta? Este o ignorare a convenientei sociale general acceptate. Practic inseamna ca un cinic va gasi mereu un defect(greseala) in orice lucru, are deci o atitudine perfectionista. Acest mecanism da nastere la frica de mediocritate punandu-ne de cele mai multe ori, o presiune in actiunile noastre. Un adevar valabil este acesta ca nimeni nu este perfect, indiferent cum ar crede unii. Nevoia de perfectiune vine din societatea noastra care iti impovareaza mersul inainte, de multe ori aratandu-ti niste modele inventate care de multe ori nu ne corespund noua si mai mult de atat stim foarte bine ca a gresi este omeneste. Altii au facut mii de greseli( Edison cu celebrul lui bec) pana a gusta din succes. Ce defecte are un cinic? Pai in primul rand un sarcasm exagerat fata de oameni, un pesimism fata de rude si gasirea de defecte colegilor. O alta problema este ca cinismul este contagios, dar il poti evita atunci cand il constientizezi la altii. Un antidot pentru acest defect este sa petreci mai mult timp in prezent(asta te face sa nu mai judeci asa de mult faptele din trecut), sa vorbesti mai des cu tine insuti(in majoritatea timpului in mintea noastra este un monolog repetitiv obsesiv si repetitiv si nu un dialog, practic mintea ajunge sa ne controleze) si foarte important sa te accepti mereu asa cum esti. Acceptarea de sine reduce mult acel dialog intern si conflictual dintre aspiratii si posibilul esec in cazul in care actionezi. Al patrulea mecanism care ne franeaza este negativismul(un efect concret al acestuia este frica de esec, de altfel foarte daunatoare pentru noi toti). Negativismul nu reprezinta doar cateva ganduri, ci un set de credinte privitoare la tine si la viitorul tau. Dar cum se formeaza? Din actiunile trecute pe care le-am experimentat, creierul nostru a creat asocieri(pozitive sau negative). In esenta omul vrea sa aiba parte de placere si sa se indeparteze de suferinta. Doar ca evenimente trecute considerate a fi esecuri nasc in circuitele noastre ideea de suferinta. De exemplu cand ai avut o relatie serioasa care s-a destramat ai asociat femeile cu suferinta asta poate sa iti creeze un blocaj, nefiind in stare sa mergi mai departe sau data viitoare cand te implici in relatie simti o repulsie care te face sa te retragi pentru a nu mai suferi iar. Un antidot puternic este acela sa ai o credinta puternica ca exista mai multi oameni buni decat oameni rai, ca poti avea succes in orice actiune intreprinzi(indiferent ca e o actiune usoara), sa crezi ca mereu ai puterea de a mentine o atitudine pozitiva care repetand-o destul de mult sa se instaleze automat in sistemul tau si sa dezasocieze ideea de suferinta. Daca multi oameni cred ca nu sunt in stare sa aiba o atitudine pozitiva atunci cum ar putea sa creeze bine in viata lor? Ultimul mecanism despre care vreau sa vorbesc este tergiversarea. Propozitia favorita a acestui mecanism este:" Lasa ca fac mai tarziu sau maine, lasa ca ca ma schimb de luni, sau nu e momentul potrivit acuma". Asta este o propozitie nociva, autoblocanta a valorificarii potentialului nostru. Cum ziceam si in articolele trecute ca mintea subconstienta opereaza doar in clipa de acuma si ca aceasta minte este de cateva milioane mai puternica decat cea constienta, incercati sa va dati seama ce creeaza acest obicei. Sau mai are o mantra favorita care suna asa :" nu am destul timp". Ziua are douazeci si patru de ore pentru toti, nimeni nu a reusit sa tina timpul in loc pentru a face o schimbare, deci oricum ai da-o aceasta scuza nu este buna deloc. Acest mecanism poate duce la stres, la un sentiment de vinovatie si mai grav la o scadere drastica a productivitatii. In acest caz trebuie sa ne dezvoltam aceasta abilitate de a fi decisi, fermi si hotarati in ceea ce facem si sa ne intarim sistemul de credinte ca doar noi putem face sa ne fie mai bine. Si mai trebuie sa ne respectam o sarcina pana la capat, caci daca nu terminam ceea ce incepem devenim nerabdatori, mintea incepe sa scape din realitate si sa ne indeparteze de scopurile noastre. Asa ca oricat de neplacuta ar fi o sarcina trebuie facuta pana la capat,astfel dezvoltandu-se un program autodisciplinar.