Convingeri ale excelentei

V-ati intrebat vreodata cum unii oameni ajung sa reuseasca si sa se bucure in fiecare minut de viata? Care este combustibilul pentru a-i ajuta in toate demersurile si incercarile lor? Cum gandesc acesti oameni?. Acestia au un set de convingeri sanatoase care ii poarta spre tot ceea ce au nevoie. Nu este vorba de ceva complicat, de filozofii, de teorii, este doar o diferenta de cum vede fiecare lumea. In cazul in care multi dintre noi avem parte de "esecuri", avem tendinta de a da vina pe cineva din exterior, pe orice sau oricine strain de noi, de a blama pe zeita Fortuna. Insa nu este asa. Capacitatile noastre sunt nelimitate si putem face ceea ce dorim cu vietile noastre. Dar ce sunt convingerile? Reprezinta busola sau hartile care ne ghideaza catre telurile noastre si ne dau sentimentul ca vom ajunge cu siguranta acolo. Stiti cand se spune despre cineva ca e "debusolat" ca de fapt e atat de nesigur si nu mai are directie in viata lui. Ford spunea:"Daca crezi ca poti sau nu poti , ai dreptate in ambele cazuri". Vergiliu spunea:"pot pentru ca ei cred ca pot". Aceste convingeri actioneaza ca un general in armata care indiferent daca ordinul este bun sau rau soldatii(in cazul nostru creierul) trebuie sa il execute. Convingerile negative (idei ale mintii) comanda creierului o anumita actiune, astfel chimia acestuia modificandu-se in timp facand situatiile de viata sa fie in concordanta cu convingerile. Tineti minte: mintea gandeste, creierul executa. Cele mai "nefericite" convingeri :"sunt inutil, incompetent, nu merit sa am succes, nu cred ca o sa reusesc, lumea e rea, nu mai poti sa ai incredere in nimeni, daca dau gres lumea va rade de mine, nu am varsta potrivita pentru a face ceva, nu am destui bani sa fac cutare lucru, m-am nascut sarac si sarac o sa mor, nu sunt atat de important sa fiu luat in seama, etc. In toate cazurile, aceste crezuri iti fac doar rau. Toti oamenii de succes elimina aceste convingeri ghidandu-se dupa alte mai sanatoase. Iata cateva dintre el:"fiecare persoana este unica"-adica fiecare persoana are propria sa experienta de viata, fiecare are "harta" lui proprie. De cate ori nu vi s-a intamplat ca "harta voastra" sa nu coincida cu a altcuiva?. Imaginati-va o societate in care exista aceasta intelegere-ar fi foarte diferita viata noastra de zi cu zi. "Nu exista esec ci doar rezultate"- reprezinta un motor foarte puternic de a face lucrurile im mod bun. Greselile sunt bune, cand gresesti si inveti din ele, progresezi. Experienta si cantarirea rezultatului iti ofera o invatare si o alegere. De cate ori nu ati dramatizat un rezultat negativ ca fiind un esec total, un dezastru? Cand faci asta te lamentezi pe probleme si nu pe gasirea solutiilor. "In spatele fiecarui comportament" se afla o intentie pozitiva"-reprezinta o adevarata iluminare. Atunci cand cineva te critica, vrea de fapt sa te faca mai responsabil, sa-ti atraga atentia si nu sa te demoralizeze. Daca situatia de viata regreseaza ti se spune ca e necesar sa schimbi actiunile pe care le faci zilnic."Pentru fiecare problema exista o solutie"-inseamna ca indiferent de obstacole sa ai puterea sa crezi ca exista o solutie sigura de a le depasi. cand faci asta nu te mai ingrijorezi la consecinte ci doar o sa te concentrezi pe solutii cu un plus energetic mental"ca sigur se poate". "In noi insine se afla toate resursele de care vom avea nevoie vreodata"-cei mai independenti oameni recunosc faptul ca isi cauta resursele in ei insisi. Si sunt multi oameni de succes care spun:"Castiga lupta cu tine insuti". Asta inseamna ca cel mai mare dusman in realizarea ta esti chiar tu(o parte din tine). Acea parte nu trebuie sa o combati ci doar sa o aliniezi la celelalte parti care lucreaza spre binele tau. "Persoana cu cea mai mare flexibiliate de gandire si comportament are si cele mai mari sanse de reusita"-este intr-un mod simplu opusul acelor mentalitati rigide pe care le au unii oameni. Daca esti cu o gandire fixa, e cam greu sa faci alte alegeri si ramai neclintit de acele idei de zeci de ani. "Norocul si-l face omul cu mana lui"- face ca sa luam in consideratie si sansa. In momentul in care gandesti negativ, vei atrage inevitabil si oameni care gandesc ca tine si situatii negative, astfel ca norocul te va ocoli("ban la ban trage si paduche la paduche" se spune prin popor). Mai sunt foarte multe convingeri pozitive, insa fiecare avand "harta" lui si le poate deduce si aplica. Ideea esentiala este ca daca filtrul tau este curat, va intra multa lumina(idei pozitive despre viata) dar daca filtrul tau este murdar va fi total invers. Deci, foarte mare atentie la crezuri!:)

Perceptiile noastre-"CALEA ADEVARULUI"

De foarte multe ori, ceea ce consideram adevarat pentru noi pentru altii e total fals, de foarte multe ori parerile tale nu coincid cu ale altora. Pentru tine poate exista Dumnezeu, pentru altii exista doar stiinta pura, pentru tine exista mai mult bine decat rau, pentru altii lumea asta e un cosmar, pentru tine sa fii cinstit si sa muncesti pe rupte este calea succesului, pentru altii sa fii "destept", sa stii cand sa actionezi si sa fii oportunist e calea magica pentru a te incununa de succes. Tragem linie si analizam: avem o mare parte din credinte ale noastre si altele "imprumutate", insa nimeni nu detine adevarul absolut pentru ca acesta nu exista. Pai nu exista niciun adevar valabil in acest univers!(cu atat mai mult ca nu nimeni nu garanteaza ca exista doar un univers). Si atunci de ce sa ne batem cu pumnul in piept ca noi stim totul si varianta noastra e cea corecta, astfel iscandu-se numeroase conflicte intre noi, inutile, cand totul se afla sub o continua transformare? Atunci care e "poteca" care ne ghideaza? In primul rand cum luam contactul cu realitatea? Cu cele 5 simturi, pe care le stim cu totii. Insa informatia tradusa de aceste simturi se exprima prin senzatii, perceptii, judecati, apoi valori si credinte. Este foarte eficient sa ne cream propriile noastre conceptii despre lume, mediu, despre noi si relatia noastra cu tot ce ne inconjoara, sa evitam sa le imprumutam. Societatea merge pe un concept( de exemplu acel cinzecisiunu la suta) anume ca majoritatea pare sa aibe mereu decizia cea mai buna. Dar in mare parte se creaza un efect de masa("de turma") care a tampit umanitatea pe parcursul secolelor. Am descoperit ca patru la suta din populatia globului castiga mai mult decat restul. Un lucru e clar, ei nu au aceleasi perceptii si valori ca si majoritatea si nu se ghideaza dupa niste "adevaruri imprumutate", astfel ca devin stapanii vietii lor. Gustave Flaubert a zis candva ceva esential de care trebuie sa tinem cont mereu si anume ca:"Nu exista adevar ci doar perceptie". Dar cum se formeaza o perceptie? De exemplu in copilarie cand te-ai apropiat prima data de o plita incinsa si te-ai ars te-ai ales cu o experienta. A doua oara cand o sa vezi acea plita, in cap deja ti se formeaza o perceptie si anume ca te raneste, si vei sti sa o eviti. Si nu numai pe plita te poti arde, ci si in relatii. Cati nu s-au "ars" intr-o relatie, apoi suferinta acelei relatii i-a facut ca a doua oara sa nu mai vrea sa se implice, formandu-si o perceptie negativa despre relatii serioase, emitand judecati universale cum ca "toate femeile sunt curve, ca toate sunt profitoare"? Oare asa este? Sau sunt derivate dintr-o experienta si sunt doar niste scuze si eschivari? Va las pe voi sa judecati! Daca in copilarie ti se tot repeta ca esti inutil sau incapabil, care crezi ca va fi perceptia ta asupra persoanei tale si asupra capacitatilor tale de reusita? Vei crede despre tine ca esti supercapabil? Nicidecum. O sa te vezi exact cum te-au programat altii sa fii. Crezi ca diferenta intre un produs Sony si unul oarecare o face in special produsul? NU. Este doar perceptia formata din experientele trecute. Diferenta o fac oamenii care "programeaza" acel produs. E foarte trist cand altii se joaca cu mintea ta. Pacat. Voi continua in articolul viitor despre aceste perceptii! Pe curand.

Frica de esec

Astazi o sa postez despre o alta frica foarte greu de invins si anume aceea de esec. Este considerata cel mai mare obstacol in calea succesului personal. De unde provine ea mai exact? Din faptul ca, cu totii ne dorim succesul, cu totii vrem sa atingem ceva la care altii doar viseaza insa din acest aspect izvoraste aceasta preocupare de esec. Cine da nastere in principal la aceasta frica? Pai in primul rand acel mecanism de defetism aplicat bineinteles pe conceptii gresite( mai exact presupuneri). O convingere foarte nociva a oamenilor este ca esecul este asemenea valorii lor. Astfel ca devin spectatori si vor sa scape de durerea emotionala pricinuita de actiuni nereusite din trecut, si isi construiesc o zona de confort care ii asigura in mod constant ca supravietuiesc fara batai de cap de azi pe maine, insa nu au cum sa-si dezvolte potentialul. De ce vezi esecul ca fiind teribil? O faci pentru ca la nivel psihologic tinzi sa te legi de incercarile esuate cu stima de sine. Nu separi activitatea de tine insuti. Gandesti de genul:" sarcina a esuat, iar eu sunt ratat". Eroarea fictiva a esecului care este gravata in creierul tau rastoarna abilitatea de a exercita autodisciplina(in acest caz aceasta consta intr-o gandire analitica, in concentrarea asupra solutiilor si nu a problemelor, in a invata din fiecare experienta. Pai numai daca luam exemplul binecunoscut a lui Edison cu miile de incercari in a descoperi becul, vedem ca el practic a luat in deradere aceasta frica de a esua, adica a vazut o absurditate legatura dintre esec si stima de sine. Egoul nostru a fost antrenat de catre societate, scoala, chiar si de catre parinti ca esecul este ceva despre care ar trebui sa iti fie rusine, "daca dau gres, o sa arat ca un prost" ar spune un om virusat cu aceasta teama. Cand in subconstient noi legam esecul cu umilinta, abilitatea de a-ti lua un angajament puternic pentru ceea ce este bine sa faci scade foarte mult. Ce e de facut? In primul rand baga in cap urmatoarea convingere:"nu exista esec ci doar rezultate". Apoi studiaza legea cauza-efect din fizica si aplic-o in viata de zi cu zi. Nu esti rezultatul sortii sau al hazardului, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le-ai facut. Orice efect are intotdeauna si o cauza, indiferent in ce univers te-ai afla. Cauta sa separi rezultatele tale cu valoarea ta, intareste-ti convingerea ca ai rezultate favorabile si o valoare umana. In plus admite ca orice om greseste, si fii liber sa gresesti, chiar daca o faci foarte des. Conteaza sa nu faci aceeasi greseala de doua ori. Daca te ajuta gandeste-te la urmatorul lucru: nouazeci la suta din populatie are cam aceleasi temeri ca si tine, deci nu esti singurul in aceasta valtoare. Si nu uita postura corpului , neaparat sa fie in concordanta cu ceea ce vrei sa exprimi.

Frica de respingere

Din cauza ca ne place foarte mult sa fim placuti, frica de respingere devine deseori o forta dominanta in multe dintre vietile noastre. Fara monitorizare, nevoia noastra de aprobare ne poate pune intr-o lunga si fara de sfarsit sarcina. Frica de a pierde favorurile din familie, favorurile prietenilor, a angajatorilor sau a societatii este una dintre pietrele cele mai comune de instituire pentru urmatoarele scopuri personale. Anxietatea prelungita genereaza mereu sentimente de inadecvare si de inferioritate, care la randul lor creaza o atitudine defetista(exclude in mod sigur posibilitatea de autodisciplina). De exemplu oamenii care cresc in cartiere dure si care sunt prieteni cu toata lumea, de foarte multe ori vor pune pe primul loc dorintele celorlalti inaintea dorintelor proprii pentru ca nu au invatat sa zica "NU" atunci cand este necesar sau copil fiind cu o imaginatie destul de bogata si creativa, apropiatii iti spun sa nu mai crezi in basme si in prostii, astfel ca ideile tale par sa denote idiotenie. Frica de respingere pe care ei o simt in subconstient, se va simti in constient ca o dorinta de a fi o persoana pe placul tuturor. Aceste persoane cheltuiesc energie si timp pentru a le face altora pe plac. Pentru a-ti dezvolta o autodisciplina ai nevoie sa depasesti sentimentele de vinovatie, anxietate, insecuritate si sa incepi sa spui "Nu" altora si "Da" pentru tine, in masura in care nu dai in cealalta extrema a egoismului. Oricat ai fi de bun in lumea asta, niciodata nu te vor placea toti, niciodata nu o sa te intelegi perfect cu toti, pentru ca fiecare are o mica diferenta de tipare comportamentale in adn-ul lui. O sa realizezi ca dorintele tale o sa aiba o mare importanta pentru tine, ceea ce inseamna ca resursele voastre interioare o sa se uneasca in jurul valorii de a transforma aceste dorinte in realitate. Unul dintre motivele principale ale abuzului de droguri, a caderilor emotionale si dependenta de alcool a artistilor este ca traiesc cu aceasta teama, pe care nu o o resimt constient. Multi artisti simt ca daca isi expun "opera", vor fi ridicularizati, adica daca ea va fi respinsa si tu vei si respins. Invatam despre frica de respingere in copilarie si adolescenta si mai ales atunci cand esti privit de sus si esti judecat constant, facand ca abilitatea de a ne autodisciplina sa scada considerabil. Mai apare cand ni se impun niste standarde(in special astea moderne), cand trebuie sa iesi din zona de confort, cand (baiat fiind)te duci prima data la o fata sa intri in vorba cu ea, sau cand mergi la un interviu, sau cand negociezi un contract nou. In subconstient apare un scenariu imaginat (chiar daca nu e real, e la fel de nociv, pentru ca mintea nu face deosebire de real si imaginar) in care apari ca te faci de ras, ca o sa fii UMUILIT. Si acest cuvant este greu de digerat de oricine. E ca si cum ai pleca la lupta, dar tu te vezi deja cu cateva gloante in tine, e asa parca esti invins inainte de a incepe lupta. Ce poti face? Trebuie sa intelegi ca siguranta si respingerea se afla doar in mintea ta, ca nu poti schimba exteriorul si faptele inerente, dar poti schimba atitudinea, poti schimba dialogul intern. Si aici e de lucrat mult, trebuie sa ai o atitudine puternica, sa faci fiecare lucru cat poti de bine fara sa te gandesti la rezultatul acestuia( in sensul sa ai o atitudine detasata si nu delasatoare). Arunca gunoiul din creier(toate gandurile negative) si priveste aceasta frica in fata(cel putin o poti demasca), respira adanc si capul sus.

Conflictele noastre interioare

Ne place realmente o persoana sau doar credem ca ne place pentru ca e o presupunere a noastra? Dorim intr-avevar sa devenim avocat sau doctor sau pur si simplu ne atrage ideea ca e o meserie respectabila si profitabila? Adesea conflictele au de-a face cu convingeri, credinte sau valori morale. Chiar daca recunoastem un conflict anume, poate de multe ori nu il putem rezolva pentru ca sentimentele si credintele sunt incurcate. Ca sa iei o decizie presupune bunavointa si capacitatea de a-ti asuma responsabilitatea pentru ea. Aceasta include riscul de a gresi si ideea finala care spune ca trebuie sa suporti consecintele. Conflictul normal priveste o alegere reala intre doua posibilitati, amandoua dezirabile(dar pana la urma se ia o decizie), pe cand conflictul interior este atras din amandoua partile si nu poate lua nicio hotarare( ti se spune de multe ori ca "esti ca vremea" sau mai sunt acele persoane care sunt destul de generoase cu altii insa cu ele sunt foarte critice si severe). Credinta ca exista un conflict fundamental in personalitatea umana este veche: ni se spune de mici, de puterile luminii si intunericului, de Dumnezeu si Diavol, de bine si rau, de cunoscut si necunoscut(acesta din urma intrand in acea clasa a raului de multe ori), insemnand ca se merge mereu pe o dualitate. Se naste ideea ca si noi avem(bineinteles la nivel inconstient) o parte buna si una rea astfel ducandu-se permanent o lupta interioara. Insa daca analizam acea parte "rea" o sa vedem ca de multe ori ia decizii pentru binele nostru. De unde mai apar aceste conflicte? Din accentuarea termenului "esec" care prinde conotatii devastatoare, si pe care putini il pot inlocui cu feedback. Societatea are un rol determinant de mii de ani dezvoltandu-si un ego, un nucleu de idei care naste o membrana de idei monstruoase despre viata, care ne vorbeste despre de oameni ideali sau perfecti, iar noi chiar daca incercam sa evitam aceste idei, suntem oricum virusati prin toate sistemele, mai nou chiar tehnologice(am ales un exemplu despre oamenii care au cateva kilograme in plus pentru a fi mai explicit si anume: ideea de a avea kilograme in plus este asociata cu ideea de neatractiv apoi cu neplacut urmand sa se ajunga chiar la ideea de persoana de evitat sau chiar rea. Daca o persoana are ceva in plus are mai multe parti rele? Nu, nicidecum insa la nivel inconstient se creaza alte idei distructive. Persoana in cauza se considera ca este departe de idealul societatii, in interiorul ei se nasc anumite conflicte interioare intre ceea ce este si ce ar trebui sa fie).Termenul "trebuie" este poate cel mai greu de asimilat pentru noi toti pentru ca induce tensiune, induce moduri care par a fi cu totul adevarate. Nu avem nevoie de "trebuie" sa facem o actiune, iar atunci cand rostim acest cuvant, este clar ca facem o actiune pe care nu o dorim sa o facem :trebuie sa merg la medicina(de fapt altii iti spun ca trebuie sa mergi si nu tu), trebuie sa fac anumite lucruri ca sa ajung sus, trebuie, trebuie... gata! NU TREBUIE! Este suficient sa stii ce vrei tu, nu ce vor altii. Este suficient sa te accepti asa cum esti si o sa vezi ca daca tu te accepti sau tu te tratezi mai bine si altii o sa faca acelasi lucru cu tine, o sa te perceapa mai bine la un anumit nivel. Vad cum se chinuie unele persoane cu multe metode de a slabi, iar aceste cure nu prea functioneaza pentru ca in mintea ta nu te poti accepta, pentru ca e o foarte mare diferenta intre ceea ce percepi la tine si ceea ce ar trebui sa fii. Dar daca te accepti la toate nivelele, vei constientiza acea voce interioara critica care creaza acest conflict, vei vedea ca aceasta nu mai are putere si vei vedea ca de fapt acea voce nici nu-ti apartine tie, ca e a celor din jurul tau. Vrei sa ai formele blondelor care apar in pictoriale? Atunci de ce nu vrei sa copiezi si inteligenta acestora? Vrei sa devii un bun sportiv sau vrei sa faci ce au facut si ai tai pentru ca de "undeva" stii ca e bine? Si apoi vezi oameni care au facut facultati determinati de ai lor, negasindu-si locul si dandu-si seama ca de fapt altceva e ceea ce ar fi trebuit sa faca, si se apuca de ceea ce ii place..Si totusi e bine ca fac asta, mai bine mai tarziu decat niciodata. Este necesar si chiar satisfacator sa ne creem propria realitate, sa ne conturam ideile noastre, caci daca nu facem asta vom purta un razboi in noi si in mod cert nu vom castiga. In filmul "Matrix" am vazut acest motto:"Nu ești cel mai puternic când crezi aceasta, ci când o știi" care ma incanta de fiecare data cand mi-l aduc aminte si care de altfel ne indruma sa fim stapani pe viata noastra pentru ca, asa cum ni se prezinta si in film, suntem inchisi cu gratii invizibile, iar daca nu ajungem sa stim asta ne vom razboi cu noi insine. In alte doua opere literare (ce le facem in liceu): "Moara cu noroc" si "Ion" vedem de asemenea acest conflict interior, bine adus in fata de cei doi autori si anume acela al personajelor principale care in final ajung la moarte. Si la noi aceste conflicte ne provoaca multe pierderi, ne provoaca multa indecizie, ne pot tine ani de zile inchisi in perceptii si credinte false iar mintea ne poate controla, mai mult dezvoltand din noi o victima sigura. Solutii: verificarea credintelor si a valorilor noastre(ne putem descrie parcursul vietii de pana acuma), intiparirea unor convingeri sanatoase: orice problema are o solutie sau ca nu exista esec ci doar rezultate sau ca atunci cand alegem, facem cea mai buna alegere pentru noi si nu in ultimul rand sa alegem mereu dintre doua sau mai multe posibilitati, pentru ca actiunea de a nu alege este de fapt rezultatul alegerii altora pentru tine.

Frica de necunoscut

Vreau sa subliniez neaparat cateva idei despre aceasta frica, care de multe ori se afiseaza foarte subtil in subconstientul nostru. Afirmatia preferata a acesteia este:"mai bine in siguranta, decat sa am parte de vreun pericol". O mai putem denumi frica de risc. De unde ne provine? Pai din copilarie, poate si din cauza unei educatii foarte "stranse" sa zic asa, cand copiii sunt tinuti foarte aproape de parintii lor si nu au de multe ori libertatea de a exprima potentialul. Oricum, cu totii avem aceasta parte subconstienta care de mici copii actioneaza cu credinta ca securitatea si siguranta reprezinta totul. Dar crestem si vedem ca lucrurile nu stau chiar asa, ca avem nevoie sa ne asumam riscuri in viata, ca potentialul nostru nu il putem activa stand la un loc sigur si confortabil. Daca suntem obisnuiti cu anumite lucruri, locuri sau oameni pentru perioade foarte indelungate, se formeaza aceasta "zona de confort", care odata instalata e foarte greu de iesit din ea. Vad multi oameni cuprinsi de aceasta zona:mancand aceeasi mancare, mergand la servici pe acelasi drum, aceleasi obiceiuri, aceleasi replici chiar, acelasi, acelasi, acelasi. Apoi viata devine o rutina iar provocarile apar ca amenintari pentru subconstientul nostru(am mai precizat si in alt articol ca este avid dupa placeri, dupa distractie insa are acea parte ascunsa careia nu ii plac sarcinile care ofera disciplina). Ca sa iesi din aceasta zona de confort iti trebuie multa vointa, iti trebuie multa constienta si pentru inceput corpul va reactiona prompt la aceste schimbari(de exemplu daca iesi la alergat dupa cateva luni de pauza vei simti un disconfort foarte mare) si incearca prin multe metode sa te intoarca inapoi in zona confortabila. Am descoperit ca persoanele care au frica de risc se indoiesc de abilitatile lor de a actiona cu succes in situatii nefamiliare, apare acea auto-indoiala care muta atentia de la actiune la conflictul interior, iar autodisciplina nu primeste acel mesaj important :"Pot sa o fac!". Si atunci apare o legatura intre incredere de sine si autodisciplina, intervenind aceasta frica(care fiind un produs subconstient) astfel ca pune stapanire pe acea persoana, aceasta retragandu-se sub carapacea care ofera putin dar sigur. Dar aceasta frica poate fi depasita si tot prin perseverenta si o revizuire a credintelor noastre despre necunoscut. E normal ca daca iesi in necunoscut poti sa ai de suferit, insa mai adevarat este ca in viata nu poti sa primesti fara sa dai ceva in schimb. Trebuie sa iesim de cate ori avem ocazia din zona de confort( in special cand avem nevoie), chiar daca la inceput va fi neplacut insa cu timpul corpul va incepe sa vada necunoscutul ca si un ocean imens de oportunitati si astfel ajutand la cresterea increderii de sine, iar aceasta incredere sprijina mereu autodisciplina. In plus trebuie sa ne intre bine in cap, daca iesim din aceasta zona de confort vom spori evolutia noastra ca fiinta umana, vom explora locuri si posibilitati la care nu visam vreodata. Daca faci aceleasi actiuni in fiecare zi, vorbesti cu aceiasi oameni, vorbesti despre aceleiasi fapte cum sa mergi inainte? Si stiu ca ar zice unii ca e greu sa treci de aceasta zona. Adevarat, dar trebuie sa constientizezi aceasta frica de risc si privind-o in ochi vei putea sa vezi ca lucrurile nu sunt asa grave cum credeai. Si bineinteles trebuie sa lucram mult la increderea in noi.

Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"(2)

Azi trebuie sa mai pun inca trei mecanisme de sabotare a noastra. Si as incepe cu unul poate nu foarte intalnit dar destul de "murdar" si anume cinismul. Cum s-ar defini acesta? Este o ignorare a convenientei sociale general acceptate. Practic inseamna ca un cinic va gasi mereu un defect(greseala) in orice lucru, are deci o atitudine perfectionista. Acest mecanism da nastere la frica de mediocritate punandu-ne de cele mai multe ori, o presiune in actiunile noastre. Un adevar valabil este acesta ca nimeni nu este perfect, indiferent cum ar crede unii. Nevoia de perfectiune vine din societatea noastra care iti impovareaza mersul inainte, de multe ori aratandu-ti niste modele inventate care de multe ori nu ne corespund noua si mai mult de atat stim foarte bine ca a gresi este omeneste. Altii au facut mii de greseli( Edison cu celebrul lui bec) pana a gusta din succes. Ce defecte are un cinic? Pai in primul rand un sarcasm exagerat fata de oameni, un pesimism fata de rude si gasirea de defecte colegilor. O alta problema este ca cinismul este contagios, dar il poti evita atunci cand il constientizezi la altii. Un antidot pentru acest defect este sa petreci mai mult timp in prezent(asta te face sa nu mai judeci asa de mult faptele din trecut), sa vorbesti mai des cu tine insuti(in majoritatea timpului in mintea noastra este un monolog repetitiv obsesiv si repetitiv si nu un dialog, practic mintea ajunge sa ne controleze) si foarte important sa te accepti mereu asa cum esti. Acceptarea de sine reduce mult acel dialog intern si conflictual dintre aspiratii si posibilul esec in cazul in care actionezi. Al patrulea mecanism care ne franeaza este negativismul(un efect concret al acestuia este frica de esec, de altfel foarte daunatoare pentru noi toti). Negativismul nu reprezinta doar cateva ganduri, ci un set de credinte privitoare la tine si la viitorul tau. Dar cum se formeaza? Din actiunile trecute pe care le-am experimentat, creierul nostru a creat asocieri(pozitive sau negative). In esenta omul vrea sa aiba parte de placere si sa se indeparteze de suferinta. Doar ca evenimente trecute considerate a fi esecuri nasc in circuitele noastre ideea de suferinta. De exemplu cand ai avut o relatie serioasa care s-a destramat ai asociat femeile cu suferinta asta poate sa iti creeze un blocaj, nefiind in stare sa mergi mai departe sau data viitoare cand te implici in relatie simti o repulsie care te face sa te retragi pentru a nu mai suferi iar. Un antidot puternic este acela sa ai o credinta puternica ca exista mai multi oameni buni decat oameni rai, ca poti avea succes in orice actiune intreprinzi(indiferent ca e o actiune usoara), sa crezi ca mereu ai puterea de a mentine o atitudine pozitiva care repetand-o destul de mult sa se instaleze automat in sistemul tau si sa dezasocieze ideea de suferinta. Daca multi oameni cred ca nu sunt in stare sa aiba o atitudine pozitiva atunci cum ar putea sa creeze bine in viata lor? Ultimul mecanism despre care vreau sa vorbesc este tergiversarea. Propozitia favorita a acestui mecanism este:" Lasa ca fac mai tarziu sau maine, lasa ca ca ma schimb de luni, sau nu e momentul potrivit acuma". Asta este o propozitie nociva, autoblocanta a valorificarii potentialului nostru. Cum ziceam si in articolele trecute ca mintea subconstienta opereaza doar in clipa de acuma si ca aceasta minte este de cateva milioane mai puternica decat cea constienta, incercati sa va dati seama ce creeaza acest obicei. Sau mai are o mantra favorita care suna asa :" nu am destul timp". Ziua are douazeci si patru de ore pentru toti, nimeni nu a reusit sa tina timpul in loc pentru a face o schimbare, deci oricum ai da-o aceasta scuza nu este buna deloc. Acest mecanism poate duce la stres, la un sentiment de vinovatie si mai grav la o scadere drastica a productivitatii. In acest caz trebuie sa ne dezvoltam aceasta abilitate de a fi decisi, fermi si hotarati in ceea ce facem si sa ne intarim sistemul de credinte ca doar noi putem face sa ne fie mai bine. Si mai trebuie sa ne respectam o sarcina pana la capat, caci daca nu terminam ceea ce incepem devenim nerabdatori, mintea incepe sa scape din realitate si sa ne indeparteze de scopurile noastre. Asa ca oricat de neplacuta ar fi o sarcina trebuie facuta pana la capat,astfel dezvoltandu-se un program autodisciplinar.

Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"

Astazi vreau sa punctez despre cele cinci "otravuri" prin care actioneaza "Partea ascunsa" si prin care face ca autodisciplina sa fie aproape imposibil de realizat. Acestea sunt: defetismul, escapismul, negativismul, cinismul si tergiversarea. Pentru inceput vreau sa subliniez ca fiecare dintre acestea au efecte foarte neplacute in dezvoltarea noastra si ca primul pas este sa ne dam seama de ele ori de cate ori avem ocazia. Defestismul inseamna neincrederea in reusita unei actiuni considerand-o o cauza pierduta. De exemplu "Partea ascunsa" iti poate spune ca un program de autodisciplina e bun pentru altii dar pe tine nu te poate ajuta sau cand spui ca esti prea tanar sau batran sa incepi ceva nou. Acest mecanism practic vrea sa arunce mereu vina pe tine. Chiar daca intelectul tau iti spune ca multi oameni au reusit sa treaca peste obstacole foarte mari, "Partea ascunsa" iti va sugera ca tu esti diferit, va incerca sa te convinga ca nu e timpul sa faci asa ceva sau ca nu ai circumstante prielnice(legandu-se de rasa, sex,ocupatie,conditii sociale,experiente trecute) si astfel cazi in aceasta capcana a multumirii cu foarte putin. Efectul acestui mecanism este moartea entuziasmului si impregnarea in corpul tau a unei frici de esec( despre care am mai discutat).As mai vrea sa adaug la aceasta frica ceva important si anume ca multi oameni asemuiesc esecul cu valoarea lor, apoi devenind spectatori la succesul altora. Mai mult decat atat mintea asociaza esecul cu umilinta creand un obstacol major intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ceea ce faci. Care ar fi antidotul acestui mecanism? Pai in primul rand sa crezi in abilitatea ta de a profita din cunostinte si sa crezi ca aceste cunostinte chiar te ajuta. Cu totii avem cunostinte in numeroase domenii dar putini credem ca acestea ne pot ajuta. Trebuie neaparat sa invatam sa ne folosim de ele si sa credem in ele. De exemplu daca incepi sa citesti o carte, pentru inceput inoculeaza-ti ideea puternica ca intr-adevar acea carte te va ajuta si rezultatul va fi cu totul altfel. Daca crezi ca o citesti doar sa iti omori timpul, atunci nu prea te poti alege cu ceva din ea si nici nu vei fi concentrat la ceea ce ofera. Daca vrei sa faci sport pentru a slabi, creioneaza-ti aceasta idee din start cu mai multe argumente, astfel ca de la inceput creezi un efect placebo, si nu incepe cu atitudinea gen: "hai sa incerc si metoda asta, sa vedem ce iese". Si fa mereu sa dispara acele lamentari referitoare la neajunsuri, aminteste-ti ca foarte multi oameni au avut mult mai putin cand au inceput si au facut lucruri mari. Fa din motivatie un combustibil si nu o povara. Al doilea mecanism otravitor, de care se foloseste sistemul subconstient este escapismul. O definitie potrivita ar suna asa: tendinta de a fugi de realitate atunci cand timpul apasa greu pe mintea ta, tendinta de evadare de la ceva ce crezi ca iti aduce suferinta spre ceva ce iti da senzatia de libertate. Poate de multe ori viata noastra intra intr-o rutina grea si insuportabila, ca ai perioade in care nimic nu te satisface decat niste obiceiuri, in mare parte luate de la altii, poate avem de-a face cu un job stresant sau care necesita aceleasi activitati ani la rand sau cand problemele vietii ne inconjoara si credem ca suntem o victima, atunci apare o forma de escapada, insa de foarte multe ori nesanatoasa. Acest mecanism ne poate indrepta atentia spre dependente. Care ar fi acestea? Pai, sunt multe: tutun, alcool, doguri, jocuri de noroc, mancatul exagerat, privitul la tv exagerat, jocurile video, pornografia, shoppingul exagerat, ratacirea pe net ore intregi, dependenta de ganduri rele, izolarea de oameni, ramanerea intr-o relatie pe care nu o mai doresti. Acestea sunt practicate pentru a umple un gol, pentru a oferi o recompensa, pentru a-ti da o senzatie de libertate. Insa efectul e total invers, caci mintea vrea mai mult si mai mult si intri intr-un cerc vicios. Aceste dependente se nasc dintr-o foarte slaba cunoastere de sine( pai daca tu nu te cunosti, e foarte probabil ca altceva sau altcineva sa puna stapanire pe tine). Iar daca nu ai o cunoastere de sine bine conturata, ai tendinta de a fi iresponsabil, de a arunca vina pe altii si astfel sa te victimizezi mereu. Un antidot al acestui mecanism este dezvoltarea unei discipline de a te autocunoaste prin diverse metode: prin intrebari corecte pe care sa ti le pui mereu, prin reflectie, prin meditatie, prin autoobservarea gandurilor, emotiilor si a corpului, prin rugaciune( de ce nu? e dovedit ca cei care cred in ceva au mai multa putere decat cei care nu cred in nimic). O alta metoda este de a-ti intari convingerea ca tot ceea ce ti se intampla are loc sub actiunea legii cauza-efect, care guverneaza tot universul. Adu-ti aminte mereu ca daca "semeni vant, culegi furtuna" si "bine faci, bine gasesti". Aceasta lege trebuie aplicata in toate planurile(gand, vorba, actiune). Facand acest lucru creste puterea de responsabilizare, slabesti foarte mult conflictul din interior, astfel ca dependentele ce ne fac cu ochiul vor avea mai putin loc de intoarcere. Am fost fumator cativa ani, si eram foarte dezgustat de ceea ce faceam insa nu intelegeam ca de fapt fugeam de realitate, ca in sinea mea gaseam printr-un fum o forma de libertate(care nu tinea mai mult de cinci minute), apoi fiind si mai deprimat ca inainte. Insa acuma cand am inteles ca acel viciu provenea dintr-o slaba cunoastere de sine(caci daca doar ceri parerea altora nu vei afla mare lucru despre tine, putini sunt cei care sunt in stare sa te descrie corect), realizez ca nu eu eram cel ce doream sa fac asta, ci doar acea parte ascunsa din mine care e avida dupa placeri. Si ca asa se intampla si cu celelalte dependente, iar oamenii care sufera de acestea nu trebuie criticati sau condamnati ci trebuie intelesi si ajutati. Despre celelalte mecanisme voi vorbi in articolul urmator.

Autodisciplina

Tu ce dialog porti cu mintea ta? Spre dezvoltarea ta sau spre sabotare? Ar trebui sa-ti dea de gandit. Personal consider ca, cea mai importanta abilitate a noastra este autodisciplina. Dar ce este aceasta? Ca sa cunoastem ce este aceasta, mai intai sa vedem ce nu este. Ea nu reprezinta o trasatura a personalitatii si nici fortarea pentru a depasi rezistenta la actiune prin puterea vointei. Dar este o abilitate care poate fi invatata prin a deveni constient de rezistenta subconstientului tau la actiune si depasirea acestei rezistente. Este abilitatea de a indrepta acele parti ale personalitatii care lucreaza impotriva dezvoltarii noastre si de a le face sa lucreze la unison cu cele volitive. Cele mai importante cauze ale indisciplinei sunt: lipsa unui management bun al timpului, lipsa ambitiei, lipsa unor scopuri concrete, lipsa motivatiei( mie mi se pare cea mai importanta), indecizie, tendinta de procrastinare(de amanare) si lenea. Dar care sunt acele parti care nu lucreaza pentru binele nostru? Sa le numim "Partea ascunsa'' integrandu-le intr-un singur sistem. Aceasta face parte din sistemul nostru subconstient care este imprimat in codul genetic si reprezinta cumulul unor credinte si valori care doresc siguranta si confortul sistemului facand mereu efortul cel mai mic. Dar sa nu intelegem ca este dusmanul nostru si sa credem ca trebuie sa il eradicam, caci vom intra intr-un conflict, care inevitabil duce la pierzanie. Aceasta parte sa o asemuim cu un copil mic si indisciplinat care e manipulativ fata de parinti si care vrea sa obtina mereu doar ce vrea el. Deci e foarte important de retinut si chiar de repetat: "O parte din tine nu vrea autodisciplina". De exemplu nu ti s-a intamplat vreodata sa cumperi ceva, ajungi acasa si iti dai seama ca nu-ti place ce ai cumparat sau sa te miri cateodata de ce ai facut un anumit lucru de parca te-ai fi comportat ca alta persoana? Se intampla frecvent din cauza dialogului tau interior. Acest dialog interior nu prea il auzi, au loc dezbateri la nivel inconstient si apoi te trezesti facand alte actiuni pe care nu le aveai in program. Nu poti castiga o dezbatere daca nu auzi nici macar jumatate din ea, asta inseamna ca trebuie neaparat sa devii constient de dialogul interior si sa cresti volumul acestor voci(ca si atunci cand esti intr-un magazin si pe fundal este muzica, insa tu nu o auzi doar atunci cand iti indrepti atentia spre ea). Nu ti se intampla sa iti pui in gand sa faci curat sau sa te apuci de invatat sau mergi sa rezolvi treburi in oras, dar tu sa te trezesti ratacind pe net? Asta pentru ca partea volitiva din tine nu ia parte la dezbateri. Pe langa a fi constient de volumul acestor voci trebuie sa si modifici aceste afirmatii negative, dar nu oricum. Trebuie sa ii dai subconstientului tau instructiuni la timpul prezent pentru ca doar asa o sa te asculte. In momentul in care te adresezi lui in prezent, el ia afirmatia si o pune in aplicare ca atare, dar daca ii spui afirmatii de genul: "ar trebui sa fac sport", "Partea ta ascunsa" iti da replica: "acum ascult muzica", deci e foarte clar ca nu o s-o impresionezi cu alte timpuri pentru ca ea nu pricepe. Si e foarte logic, pentru ca acest sistem se ocupa cu digestia sau respiratia pe care le controleaza acuma si nu in viitor. Un alt aspect al acestui dialog este specificitatea, adica sa ii spui clar si simplu ce are de facut, nu sa-i impregnezi poezii si metafore. Si nu in ultimul rand trebuie sa te adresezi cu afirmatii pozitive( sistemul subconstient nu cunoaste ce inseamna negatia). Nu spune :''nu vreau sa mai fiu lenes, ci vreau sa fiu harnic". Daca folosesti la negativ, "nu", va fi eliminat, iar efectul, va fi invers. Daca mintea subconstienta crede ca acuma faci un referat, atunci si mainile si picioarele si muschii se mobilizeaza sa faca asta, pentru ca aceste parti sunt sub control direct subconstientului. De exemplu daca citesti o carte si tu crezi ca iti folosesti timpul in mod gresit, incepi sa te gandesti ca ar fi mult mai bine daca te-ai relaxa la un film. Subconstientul crede ad litteram in ceea ce ii repeti in prezent(avand integrata si "Partea ascunsa" careia nu-i place disciplina) va face mereu ceea ce este mai comod. Repet: "O parte din tine nu vrea autodisciplina". De ce repet? Pentru ca repetitia este cheia spre succes, cu cat iti aduci aminte mai des despre acest lucru cu atat vei deveni mai constient. Insa daca facem o repetitie oarba, incorecta atunci rezultatul va fi sigur spre esec. In articolul viitor voi posta despre cele cinci mecanisme ale "Partii ascunse" de sabotare si voi prezenta cauzele si antidoturile acestora.

Capcana gandirii pozitive

De mic copil am auzit acest concept de "gandire pozitiva" si am tot incercat sa vad daca acesti oameni care o sustin au intr-adevar si dreptate. Cred ca s-au scris mii de carti, mii de articole sau au fost postate o multime de videoclipuri privind gandirea pozitiva. Unul dintre documentarele celebre :"Legea atractiei" a facut mare valva in randul oamenilor, insa sunt convins ca ideea de comercial l-a facut sa para atat de bun. In acest documentar ni se expun doua lucruri esentiale: trebuie sa gandesti tot timpul ganduri pozitive, sa vizualizezi ceea ce iti doresti in mod constant si ca trebuie sa fii recunoscator pentru ceea ce ai. Cu prima ideea sunt de acord partial, in sensul ca e mult mai bine sa fii optimist dar pana la un anumit punct. Aceasta idee a lor te cam indeparteaza mult de prezent, se subintelege ca daca iti doresti ceva foarte tare prin vointa si imaginatie il ai. Asta inseamna sa nu prea accepti prezentul, sa iti proiectezi imagini din viitor, facandu-ne practic sa ne indepartam un pic de la constienta de sine. Mai este o mare problema a oamenilor in acest proces si anume ca ei nu inteleg ca au doua minti care actioneaza total diferit. Prima este cea constienta care este temporala (se agata de trecut, proiectandu-se in viitor), se ocupa cu inmagazinarea informatiilor de scurta durata, face planuri, ia decizii, are o capacitate de procesare neurologica de doua mii de biti (deci o atentie foarte limitata, astfel ca se poate ocupa simultam de maxim 3 evenimente). Este cea care spune "hai sa incerc si pe asta, hai sa vad lumea, hai sa cunosc si alte lucruri. Insa cealalta minte are un caracter uzual, este un depozit de inregistrari stimul-raspuns, derivate din experiente invatate (rutine), se ocupa de stocarea datelor pe termen lung (cum ar fi daca in fiecare dimineata te-ai trezi si ar trebui sa inveti sa mergi iar sau sa inveti sa te speli pe dinti?!), este atemporala adica ea "gandeste" doar in clipa de "acum", se ocupa de principalele functii ale corpului si are o capacitate de procesare foarte mare vizavi de mintea constienta, de aproximativ 4 miliarde de biti pe secunda, un lucru logic gandindu-ne ca in corpul nostru au loc mii de procese simultan. Un sinonim al subconstientului ar fi siguranta, nu cauta sa iasa din familiar, atunci cand vrei sa sari cu parasuta cu siguranta se va opune cautand sa stea linistita la un loc sigur si cald. Daca mintea constienta are o credinta care intra in conflict cu cea subconstienta, care credeti ca va castiga? (De exemplu iti propui sa faci miscare sau sa slabesti sau sa te lasi de fumat, iti pui toata concentrarea acolo, si esti entuziasmat, dar dupa cateva zile observi ca faci aceleiasi actiuni ca inainte). Clar ca va castiga cea subconstienta, fiind de cateva milioane mai puternica. Si acuma revin la ideea initiala si zic ca este nevoie de ceva mai mult de gandire pozitiva pentru a detine controlul asupra corpului si vietii noastre. Este foarte important sa ne transferam energia mintii catre ganduri pozitive generatoare de idei bune si sa eliminam gandurile rele, istovitoare care ne seaca de energie. Dar simpla gandire pozitiva te poate face sa devii si mai deprimat cand rezultatul nu e cel dorit, deoarece crezi ca situatia e fara speranta si ca ai epuizat toate remediile corpului si a mintii. Degeaba repeti (sau incerci sa gandesti), la nesfarsit ca esti un om plin de succes daca la nivel subconstient ai o credinta care spune ca nu meriti sa ai o viata buna. E ca si cum ai asculta un disc de muzica populara si tu tot tipi la el sa se opreasca, insa nu se va intampla asta. Trebuie sa ne facem o analiza atenta a ceea ce credem despre noi, caci daca noi avem o parere proasta despre noi insine, atunci cum sa ne asteptam ca situatiile sau alti oameni sa ne trateze bine? In plus majoritatea credintelor noastre subconstiente le avem din primii sase ani, cand neavand o constiinta dezvoltata, creierul nostru a absorbit ca un burete tot ce era in mediul nostru, iar in urmatorii ani aceste valori nu au facut decat sa se intareasca actionand ca o frana in dezvoltarea noastra, practic ne autosabotam pe fiecare zi. Deci trebuie sa comunicam cu subconstientul nostru, sa rescriem aceste credinte, sa le adaptam momentului prezent iar acest lucru il putem face in momente ale zilei cand filtrul constiintei nu este atat de activ (seara inainte de culcare sau dimineata imediat cand te trezesti sau cand asculti o muzica de relaxare) ar fi foarte bine.

Falsa impresie a succesului

Ce inseamna pentru voi, a avea succes? Cred ca este unul dintre laitmotivele societatii, sa-ti introduca aceasta idee de a fi primul, de a fi mai bun ca altii, de a te mandri cu asa ceva. Sa zicem ca esti comerciant marunt, sorbi din bere si incepi sa spui:" uita-te la colegii mei, chiar au reusit''! Mare tampenie ai putut spune. Ce inseamna :"au reusit"? Si-au vazut numele publicate in nu stiu ce revista sau foarte multa lume vorbeste despre ei. Asta numesti tu reusita? Problema se pune altfel. Cine stabileste ce inseamna sa ai succes? Clar ca doar societatea asta haotica. Este la fel de exact acest termen ca si o socoteala: 'unu plus unu egal doi'? Nicidecum. De la extaz la agonie e doar un singur pas. Tot timpul, acolo unde esti etichetat ca ''om de succes'', ti se poate pune si amprenta de ratat. A fi managerul unei firme sau directorul unei institutii nu are nicio legatura cu faptul ca ai succes in viata. Sau daca ai multi bani, nu inseamna ca esti extraordinar. Banii, (fiind doar o forma de energie), trebuie sa ii folosesti doar in scopuri utile, nu sa ajungi sa te supui lor. Aceasta energie interschimbabila face ca oamenii din jurul tau sa alerge necontenit dupa ea, de parca aceasta le-ar invada toate celulele corpului. Nu degeaba se spune ca:" banii sunt ochiul dracului". Si nici nu e de mirare ca optzeci la suta dintre castigatorii de la loto devin mai saraci dupa 5 ani decat erau inainte, caci neavand putere interioara nu pot stapani atata energie. Ce reusesc sa faca acesti oameni? Sa-si consume toata energia pentru a primi un gram de admiratie? Sa ajungi in varful muntelui si sa realizezi ca n-ai vazut nimic in timpul calatoriei, fiind absorbit de inaltimea varfului? Sau sa lupti ani de zile pentru a ajunge ceea ce si-au dorit parintii tai? Ca fara aceasta reusita nu ai putea fi acceptat de societate? Atunci de unde sa mai ai energie sa fii tu insuti, sa te regasesti in plinatatea vietii? Atunci cand admiratia a disparut, i-ati vazut cat de agitati devin? Cum cauta sa-si hraneasca egoul cautand sa aiba mai mult si mai mult? Uita-te la ei cand au o mica pata pe camasa, sa vezi ce agitati devin sau daca cineva de rang "inferior" nu i-au respectat asa cum se "cuvine". Sau cat de mult ii sperie gandul ca daca nu vor mai fi in acea functie sau daca nu vor mai castiga atata. Apoi se lasa controlati si manipulati, devenind niste marionete arogante, in final starea lor fiind una nefericita , un gol sufletesc. Si nu vorbim doar de vedete sau persoane publice, personal cunosc destule cazuri de oameni "programati". Ce rost are de exemplu sa ii dai copilului tau tone bani si bunuri, cand el saracu' nu stie bine tabla inmultirii in liceu? Ar fi mult mai indicat sa ii explici cum trebuie sa se comporte in viata sau cum sa se dezvolte cu propriul creier. Ok, te-ai nascut foarte sarac cu multe neajunsuri si ai o motivatie puternica sa reusesti si chiar ajungi sus, sa zicem. Nu e nimic rau in asta, dar nu te confunda cu ceea ce ai sau ceea ce ai realizat. Mai intai, cunoaste-te pe tine insuti, ramai acelasi om chiar daca situatia materiala( sau personala) se schimba, pastreaza-ti aceleasi valori sanatoase pe care le aveai inainte, ca sa ramai astfel cu constiinta pura (e ca si cum te-ai schimba doar de haine, tu fiind acelasi). Nu spune ca esti bogat sau ca esti valoros, spune ca ai bani sau ca practici bine in anumite planuri. Nu va mai exista riscul de a te identifica cu toate acestea. Si apoi daca se intampla sa le pierzi, vei fi acelasi om si o vei lua de la capat. In ultima idee vreau sa mentionez faptul ca suntem singura piedica in dezvoltarea noastra, ca atunci cand castigi lupta cu tine, victoria naste profunde sentimente de pace si implinire.

Frica- cel mai mare dusman al omului

Cui nu ii este frica? Se vehiculeaza ideea ca sunt oameni care nu au frica. Fals. Frica este un sentiment inerent naturii noastre umane. Este o zestre genetica mostenita de mii de ani, inscrisa in codul nostru genetic. Nu exista om care nu a fost cuprins niciodata de vreo spaima, chiar daca nu recunosc asta. Dar de unde ne provin aceste frici. Sa ne ducem un pic in copilaria indepartata in care doi parinti au un copil ,iar acesta jucandu-se pe marginea unei piscine e certat de ai lui care ii inoculeaza aceasta frica de apa in sange. Problema e ca ne nastem cu darul de a putea inota insa parintii ne implanteaza in creier ca apa ne poate omori, astfel ca la maturitate trebuie ca, mai intai sa invingem acesta teama de apa si apoi sa invatam sa inotam. Sau mai sunt parinti tampiti care isi ameninta copiii ca sub pat e bau-bau. Copiii inspaimantati cresc cu aceasta frica si degeaba poti sa ii explici ca nu exista bau-bau, doar atunci cand o sa se uite sub pat si o realizeze ca acesta nu exista ,o sa ii treaca acesta frica .Dar ca sa faca asa ceva ii trebuie ceva curaj. Mai sunt preotii care stiu foarte bine sa ne simtim niste pacatosi de mici, ne instaleaza acest program ca suntem cu totii pacatosi si ne fac adesea sa avem mustrari de constiinta ,facandu-ne sa ne fie frica de un ''nene cu barba alba care salasluieste in ceruri si nu are decat o singura grija: sa ne scrie pe un catastif pacatele noastre''. E pacat cum altii ne manipuleaza, interpretand niste invataturi sfinte cum vor ei, dar acesta e un alt subiect. Revenind la ale noastre, vreau sa zic ca aceste frici ne sunt transmise atunci cand suntem mici, cand nu avem atata constiinta sa le putem distinge, de catre parinti( ei fac tot posibilul sa ne fie bine, dar inconstient ne pot face si rau), si altii din jurul nostru. Ce este frica? Psihologic se traduce in doua moduri: -gandul ca nu vom obtine ceva ce credem ca avem nevoie sau -gandul ca vom pierde ceea ce avem. Poate cel mai bine e sa nu ai nimic, caci atunci nu mai ai ce pierde. Sunt oameni in istorie care au pierdut tot in viata, au ajuns boschetari, traind prin gunoaie si au realizat ca efectiv nu mai au ce pierde. Asta i-a facut sa renasca, devenind niste creatori( un exemplu este Neale Donald Walsch). Poate de multe ori pierderile ne fac sa vedem altfel lucrurile, fortand astfel fricile sa-si piarda din intensitate. La nivel chimic, frica ne face mai prosti. Pai in cazul in care esti presat, impulsurile din creier apar mult mai repede in sistemul limbic (cel care este sediul emotiilor) decat in scoarta cerebrala. De exemplu in cazul unui examen oral, din cauza fricii induse de examen, multi studenti pica, chiar daca au invatat foarte mult( interesant este ca mereu dupa ce iesi din sala de examen iti vin raspunsurile corecte). Noi ca fiinte umane avem practic o singura teama: aceea de moarte. Celelalte forme izvorasc din aceaasta teama. Si te intrebi, cum sa nu iti fie frica de moarte? Toti o avem inconstient intr-o mica sau mare masura. Personal nu cred ca cineva poate scapa permanent de aceasta teama, nici acesti maestri spirituali, pentru ca nu poti scapa in totalitate de egoul nostru, acesta fiind o entitate energetica de la Adam si Eva. Cine crede ca poate invinge aceasta entitate energetica se inseala. Putem doar sa intelegem ce este moartea. Ca nu este o pierdere, pentru ca in acest univers nimic nu se pierde ci totul se transforma, e doar o alta calatorie in alta dimensiune. Constiinta nu poate muri,pentru ca aceasta constiinta nu se naste din altceva. Acum sa vorbim despre genul de frici care sunt mai frecvente. De exemplu unele ne pot ajuta( frica de animale salbatice, caci nu suntem frati cu ''Sfantul Gheorghe sa omoram balaurul''. Insa altele sunt de-a dreptul ilogice: teama de fluturi sau de sobolani. Poti sa faci ani de zile cursuri de terapie, insa aceasta teama nu iti trece in totalitate. Cel mai bun mod de a scapa, este sa te expui acestor animale, la inceput fiind terifiat dar pe parcurs ea isi pierde din tarie. Frica de esec este foarte daunatoare pentru ca ne omoara creativitatea si increderea. Cand te gandesti ca o sa esuezi, inevitabil te gandesti ca o sa fii umilit. Dar exista si opusul acesteia: frica de succes. De unde provine? Din convingerile intarite in subconstient care spun ca nu merit sa am succes si in plus ca mintea nu suporta sa aiba atata presiune si responsabilitati. Teama de singuratate provine din faptul ca suntem atat de atasati de parintii nostri, astfel ca atunci cand nu vom mai fi in grija lor o sa trebuiasca sa ne luam viata in maini, ca nu vom fi iubiti de nimeni sau daca avem aceasta iubire in viata noastra o s-o pierdem. Si mai sunt foarte multe frici. Insa ce vreau sa subliniez este faptul ca acestea au in comun urmatorul lucru: nu sunt din prezent, uitati-va si analizati si veti vedea ca tot timpul aveti aceste sentimente in viitor. Deci trebuie sa devenim mai prezenti si cea mai buna metoda este ca aceste frici sa le priviti in ochi. Cu cat iti faci mai multe scenarii cu atat e mai greu sa actionezi. Cineva spunea foarte frumos:'' cheama-ti fricile si aventureaza-te''. Usor de zis, greu de facut, dar perseverenta este cheia. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci doar actiunea de a privi frica si a te arunca in necunoscut trecand peste aceasta. Un las isi asculta temerile si le urmeaza. In concluzie vreu sa mentionez ca in loc de a privi aceste frici in fata( punand de multe ori intrebarile potrivite) noi am creat un zid de protectie de care ne ascundem, iar acestor temeri le este usor sa intre in sufletul nostru actionand ca un cal troian si ca aceste frici sunt rezultatul inteligentei ,doar idiotii spunand ca nu se tem.

Cateva emotii distructive

Foarte multi oameni nu dau atentie gandurilor si emotiilor pe motiv ca au altceva mai bun de facut. Atata timp cat devii ceea ce gandesti si simti in majoritatea timpului, ar trebui sa dea de gandit pentru ne afecteaza prezentul si implicit viitorul. Dar cum societatea din Romania este hipnotizata cu stirile gen: ''ora cinci'' sau ''stirile de noapte'', e foarte greu sa iti dezvolti convingeri pozitive despre lume si mediul inconjurator. De ce au atata putere aceste emotii? In primul rand pentru ca iau nastere din activitatea mintii, minte care este un produs al creierului. Acesta din urma este organul care consuma cantitatea cea mai mare de energie (reprezinta 2% din greutatea corpului dar consuma pana la 30% din energia acestuia) astfel ca emotiile au la dispozitie o buna sursa de energie. De exemplu, cand inveti sa faci un lucru (de exemplu cand mergi acasa pe un drum binecunoscut ) el este integrat in circuitele subconstientului, e ca si cum am fi pusi pe pilot automat. Atunci cand faci activitate de rutina mintea se plictiseste si incearca sa evadeze, de obicei in trecut si in viitor. Astfel ca incepe sa creeze tot felul de ganduri, care la randul lor declanseaza reactii in organism. Una dintre emotiile distructive este reprimarea. Aceasta denota trairea unei vieti anoste adica sa nu fii tu insuti, sa faci lucruri pe care nu le doresti (mergi ani de zile la un job pe care il urasti, stai perioade lungi de timp cu o persoana cu care nu esti compatibil). Daca tot arunci mereu sentimente in subconstient cu atat el incepe sa le integreze in viata ta, sentimentele reprimate incepand sa explodeze. In cate cazuri nu auzi ca oameni foarte linistiti fac mari grozavii iar lumea se tot minuneaza cum de au putut sa faca asa ceva. Sau acei oameni care isi tot reprima poftele sexuale devenind frustrati apoi in cele din urma mari violatori. De ce se intampla asa? Pentru ca ei ani de zile au aruncat toate mizeriile in subconstient, parand linistiti dar cand mizeria a dat peste au explodat. Exprimarea inseamna viata, reprimarea inseamna sinucidere. O metoda buna ar fi sa practicam sportul cat mai mult, caci pe langa faptul ca e un energizant, este un ''bun sac menajer'' pentru gunoaiele din mintea noastra. Nu conteaza ce sport faci, conteaza sa il practici constant iar efectul va fi transformator. O alta emotie negativa este mania. Aceasta porneste din dorinta personala a carei implinire este impiedicata de altcineva. Mania nu este o emotie de durata, deseori persoana manioasa caindu-se ca a reactionat asa, dupa cateva minute. Aceasta este o emotie care trebuie exprimata insa aceasta exprimare nu trebuie sa fie ofensatoare si violenta. Mania antreneaza multa energie negativa in organism deci este foarte bine ca ea sa fie eliberata. Alergatul reprezinta o metoda foarte buna. Terapeutii spun ca este bine sa te inchizi in camera si sa iei la bataie perna sau sa iti privesti propria imagine si sa urli. Tristetea o putem denumi, o manie pasiva. Insa tristetea este mult mai profunda, ea patrunde pana in adancul fiintei. Este foarte greu ca un om care se infurie repede sa fie si trist, fiind valabil si invers. Mania si tristetea fac parte din dualitatea yin si yang. In momentele in care te cuprinde tristetea incearca sa faci o scurta plimbare, mersul pe jos ajuta. Incearca sa fii constient de toate senzatiile din mediul inconjurator, de culorile vii, de adierea vantului, de cirirpitul pasarilor.Sau incearca sa discuti cu cineva care te intelege. Ajuta foarte mult sa-ti descarci amarul cuiva. Nu te izola de oameni pentru ca tensiunea interioara creste. Daca alegi sa te izolezi atunci mediteaza. In incheiere vreau sa mai punctez putin despre o alta emotie care afecteaza multe cupluri: gelozia. Pentru mine gelozia inseamna comparatie. Daca incetezi sa mai faci comparatii, gelozia incepe sa dispara. Trebuie sa intelegem ca nimeni nu este mai bun sau mai rau fata de altcineva. Orice om este unic si irepetabil. Aceasta emotie trebuie privita ,contemplata si mai trebuie revazut cata incredere ai in celalalt.Atunci cand ai incredere in cineva gelozia devine transparenta iar gustul amar al acesteia devine insipid.

Emotii negative vs imunitate

Avem cu totii emotii?! Sigur ca da, este un lucru evident. Azi voi scrie despre puterea emotiilor negative, mai ales asupra sanatatii. Pentru inceput sa definim ce sunt emotiile. Si sunt numeroase definitii insa personal cea mai elocventa este aceasta: ''Emotia este raspunsul corpului la activitatea mintii''. Asta inseamna ca mintea si corpul creaza doar impreuna o reactie emotionala cu toate ca noi credem ca suntem condusi in totalitate de creier .In mare parte da, dar sa nu uitam de activitatea inimii, considerat '' motorul organismului''. Cu totii am observat cum se manifesta o emotie in corp: batai ale inimii accelerate, modificari ale ritmului respirator, ,transpiratia palmelor, tremur , accese de plans sau de ras. Emotiile sunt importante in viata noastra pentru ca ne ajuta in cazul unui pericol sau amenintare, ne pregatesc corpul pentru fuga sau lupta, ne ofera informatii reale despre care mintea nu ni le poate oferi( cineva spune ca se simte minunat , dar pe fata lui se citesc semne evidente ca nu este deloc asa, emotia fiind mai puternica decat gandul). Ce mai pot face ele? Pai atunci cand suntem entuziasmati la inceperea unei actiuni ne ofera mai multa energie pentru a o duce la capat. Practic nu putem concepe o viata fara emotii pentru ca am deveni robotei, masinarii pe ganduri, iar viata nu ar mai avea niciun farmec. Pana aici e bine, dar ce facem cu cele negative? Asta e o mare problema pentru ca acestea au efecte daunatoare pe termen scurt dar in special pentru o perioada indelungata. Ne pot provoca dueri de cap, arsuri la stomac din cauza supararilor, insomnii cauzate de nemultumire si ingrijorare, cresterea dramatica a riscului de infarct sau atac cerebral, slabirea sistemului imunitar. Si aici vreau sa raman un pic. Caci daca nu am avea sistem imunitar in corp nu am putea rezista o zi pe pamant, el este denumit ''creierul din corp''. Acesta curata corpul de agenti straini si ii anihileaza. Dar ce se intampla cand acest creieras este bombardat cu ganduri si emotii negative ? Pai eliberandu-se atatia hormoni de stres in organism, sangele si in special energia din organism merg spre periferie iar organele interne raman vulnerabile (se da shut down sistemului imunitar). De ce se intampla asa ceva ? Pentru ca atunci cand esti cuprins de o stare negativa nu ai nevoie de sistemul imunitar sau de stomac sau de ficat sa o rezolvi. Nu ati observat de multe ori oamenii cum se inrosesc la fata de manie? Pentru ca in acele momente creierul da o comanda de ''lupta sau fugi''. Si vezi vorbind despre imunitate, la Tv, o gramada de "specialisti" care promoveaza atatea medicamente (produse chimice de sinteza, greu digerabile de catre organism care au o gramada de efecte secundare si care lasa o gramada de compusi toxici,- asta inseamna pentru mine pastilele) dar de fapt ei nu fac altceva de a ridica cifra de afaceri ale companiilor farmaceutice. Studiile relevante spun clar ca majoritatea microbilor din mediu ii avem deja in sange, insa ei sunt tinuti in frau de activitatea sistemului imunitar. Insa cand apar si emotii negative acesta fiind slabit, microbii incep sa-si faca de cap in organism. Si noi ce facem? Mergem la farmacie, luam un sac de medicamente si credem ca rezolvam problema, insa doar ascundem gunoiul sub pres. Pe langa faptul ca se confrunta cu atatia microbi ,el trebuie sa mai elimine si atatia compusi toxici din medicamente, deci facem mai mult rau. Multe afectiuni sunt datorate gandurilor si a emotiilor negative. Nu sta in puterea noastra sa le oprim, iar sa le reprimam facem si mai mult rau, nu este un lucru bun sa ne impotrivim lor sau ne mintim ca suntem intotdeauna bine. Dar sta in puterea noastra sa le observam, bineinteles prin multa practica, sa le privim detasati, caci doar dandu-ti seama ca esti cuprins de manie, tristete sau depresie le reduci din intensitate. Trebuie acceptate insa nu sa devenim dependenti de ele, sa le lasam sa treaca prin noi ,nu sa le tinem in noi. Stim ca e greu mai ales in ziua de azi, cand parca problemele nu se mai sfarsesc, insa trebuie sa ne facem timp si pentru noi, sa nu lasam doar evenimentele exterioare sa ne cotropeasca viata. Un exercitiu bun este sa vezi cum respiri in acele momente si sa tragi aer adanc pentru ca stim cu totii ca respiratia profunda si abdominala ne da o stare mult mai buna si ne oxigeneaza mai bine creierul si organismul eliminand si multe dintre toxine. Deci o stare psihica mai buna duce la un sistem imunitar care lucreaza eficient care la randul lui duce la o stare fizica mai buna iar o stare fizica buna ne da mai multa forta si vitalitate si aici se inchide cercul, la o stare psihica superioara. Mare atentie la ce ganduri aveti caci gandurile va modeleaza viata, nasc emotii, emotiile nasc sentimente si ne fac viata amara.

Iluzii(2)

Astazi continui articolul de ieri legat de iluziile noastre care par greu de renuntat la ele. Una dintre acestea este despre oamenii care fac atat de multe fapte bune fara a se astepta la nimic inapoi.Asta este de fapt o mascarada a caritatii, un interes mascat sub forma altruismului. Un preot iezuit spunea odata ca sunt doua tipuri de egoism: primul este cel in care imi ofer placerea de a-mi face pe plac(egocentrism), al doilea este atunci cand imi ofer placerea de a face altora pe plac, care este un tip mai rafinat de egoism. Vedem mereu cum persoane publice sau asociatii umanitare sau chiar oameni obisnuiti, sustin numeroase actiuni de caritate astfel ca te face sa crezi ca in aceasta lume exista multa solidaritate. Dar este un egoism ascuns, insa ei doar aloca timp si bani si ''sentimente'' pentru a primi recunostinta,adoratie, imagine. Sa faci o fapta buna pentru ca a doua zi sa-ti apara numele la Tv sau in ziar ,sau sa primesti multumiri de parca ai fi un zeu , e un lucru nedemn pentru o fiinta umana, e izvorat din puternica dorinta a egoului sa fie mare si peste ceilalti pentru ca acest ego se hraneste cu asa ceva. Daca exista atatea asociatii, atatia oameni influenti si atata spirit de solidaritate de ce mor din ce in ce mai multi oameni sau sufera mai mult? Pentru ca scopul acestora este unul personal care nu corespunde scopului umanitar, pentru ca e acoperit cu o masca. Daca simti ca ajungi intr-o situatie fara iesire sa nu crezi ca exista cineva care te scoate din ea, intotdeauna vor ceva la schimb. Daca cineva te ajuta nu ii returna binele facut ci ajuta si tu la randul tau pe altcineva si acea persoana la randul ei pe altele. Aceasta idee o vedeti si in filmul ''Pay it forward'' cand ideea de a face bine intr-un sistem piramidal ar putea crea o lume mai buna. O alta iluzie pe care o traim este ca trebuie sa ne dorim foarte mult unele lucruri pentru ca acestea sa vina in viata noastra. Faceti o lista cu lucrurile pe care le-ati luat sau va doriti sa le aveti si o sa vedeti ca multe dintre ele nu sunt necesare. Si atunci de ce ne dorim cu atata ardoare? De ce nu acceptam prezentul ca un lucru firesc , fara sa nadajduim la un viitor mai bun dar de fapt iluzoriu. Credem ca atunci cand vom avea acea ''jucarie''( altfel nu o pot numi pentru ca majoritatea nu am depasit stadiul de gradinita) vom fi fericiti? Pentru cat timp? Cateva ore,zile ,saptamani sau in cel mai bun caz, ani. Si apoi vrei tot mai mult si mai mult. De unde ne intra aceste credinte in creier, caci daca te gandesti mai bine iti ajung doar cateva lucruri ca sa te simti fericit si liber (aer, mancare, apa, sex, somn, homeostazie).Dintr-o societate destramata vin toate acestea. Aceasta dispune de mari motoare de punere in miscare a acestor convingeri: Tv, internet, presa. Pentru ei ,noi niciodata nu vom fi socotiti fiinte umane ci doar niste consumatori si vrand-nevrand te trezesti cu nevoi incostiente care mai de care inutile si fara esenta. Dar si faptul ca societatea este destramata este o iluzie, pentru ca pare asa pe seama neputintei noastre, simtim ca nu putem face nimic cu vietile noastre. Nu e nimic rau in a utiliza aceste canale informationale, insa trebuie facuta cu o alta atentie si anume sa ai tot timpul un filtru, sa ai o selectivitate pentru ca mai ales astazi sunt foarte multi care stiu sa-ti implanteze in subconstient idei la tot pasul. Asta este problema cea mai mare , cauti relaxare si evadare in exterior, si de cele mai multe ori ai atentia imprastiata iar atunci este cel mai bun moment sa ti se imprime sugestii. As vrea sa mai spun de faptul ca daca zilnic emiti aceleasi ganduri, faci aceleasi actiuni, si te lasi prada sentimentelor imprumutate de la altii atunci creierul tau nu se schimba niciodata. Ramai blocat in obiceiuri, modele fixe si credinte, perceptii fixe si distorsionate. Si te trezesti intr-o zi ca prin gura ta vorbesc o gramada de oameni , ca iti cumperi ceva ce nu ti l-ai dorit cu adevarat, ca deja ai un viciu pe care inainte il urai, ca faci ceva doar pentru ca il fac altii, etc. In incheiere va recomand sa vedeti sau sa revedeti un film genial "Fight Club", un film care ne arata conflictul dintre generatii, cu o doza de nebunie pe care cu totii o avem dar nu o exprimam pentru ca avem gratii invizibile ce ne tin intr-o palida umbra.

Iluzii (1)

In articolul precedent am postat despre cum vedem noi realitatea,mai bine spus cum o vede mintea noastra care ''naste'' mereu iluzii. Astazi voi continua sa scriu despre aceste iluzii(care produc deziluzii) intr-un mod mai concret si ma voi referi la cele mai importante care sunt de altfel si foarte disfunctionale in raport cu viata noastra. Una dintre ele, este ca trebuie sa fii un om respectabil, sa fii un om iubit si apreciat , sa fii important, toate acestea pentru a fi fericit(sau implinit). Multi spun ca avem o tendinta naturala sa fim iubiti si apreciati, sa apartinem cuiva sau la ceva. Este complet gresit. Renuntati la aceasta iluzie si veti gasi fericirea. Tendinta naturala a noastra este de a fi liberi si de a iubi, nu de a fi iubiti. Cand te agati de aceasta idee, viata este distrusa , cand te cramponezi incetezi sa mai existi si asta este foarte grav. Mark Twain spune foarte cuprinzator: ''Nimic nu este mai trist pe lumea asta decat un tanar pesimist''. Chiar si in scrierile crestine, budiste, zen sau taoiste sunt scrise aceste invataturi, insa oamenii timp de cateva mii de ani au deformat cu totul sensul acestor cuvinte pline de adevar. Trebuie sa intelegm ca unul din scopurile noastre este sa iubim neconditionat si atunci la randul nostru vom primi ceea ce meritam dar fara sa ''ardem'' de acesta nevoie de a fi mereu iubiti si respectati.E o durere crunta de care majoritatea oamenilor sufera,este un drog luat de la ceilalti si de care nu scapi niciodata. O alta iluzie destul de grava, spun eu, este aceea ca tu te confunzi cu toate acele etichete pe care oamenii ti le-au pus sau pe care ti le-ai pus tu insuti. Este necesar sa intelegi ca nu este asa. Exemplu: in ziua in care cineva iti spune ca esti un geniu si tu o iei in serios, ai dat de necaz. Realizezi de ce? Pentru ca de acuma incolo devii tensionat, trebuie mereu sa fii la inaltimea etichetei pe care ai primit-o si mai mult decat atat trebuie sa o pastrezi. Dupa fiecare ''reprezentatie'' de-a ta, mintea te inunda cu tot felul de intrebari de genul :''oare m-am descurcat FOARTE BINE?, ma mai considera oamenii un GENIU?, mai sunt DEASUPRA TUTUROR?. Ceea ce trebuie sa faci in acest caz e sa distrugi eticheta, sa intelegi ca asta este parerea altcuiva, este doar o perceptie a lui despre tine in acel moment.Perceptille oamenilor sunt mult mai schimbatoare decat vremea si asa va fi mereu.Conteaza ce esti tu? Conteaza ca esti nebun? Conteaza ca esti ''cool''? Conteaza ca esti slab? Sau ca esti tare? Ceee ce conteaza este sa ramai constient ,traind si ''vazand'' viata clipa de clipa. Mai exista o alta iluzie a oamenilor, aceea ca evenimentele exterioare au puterea sa te raneasca. Nu au. Pentru ca tu esti cel care le dai aceasta putere. Cum? Reactionand la orice si aplicand judecati eronate, pentru ca egoul tau nu poate concepe sa fie diminuat. Un mare maestru spiritual ,Osho, spunea ca:"un destept actioneaza, un prost reactioneaza".E adevarat ce spune el? Da, pentru ca de fiecare data cand ne supara ceva sau cineva sau cand ni se intampla lucruri nedorite, cautam sa gasim un vinovat, de cele mai multe ori in exterior. De exemplu iti organizezi un picnic intr-o duminica, dar cand ajungi acolo vine ploaia si mergi suparat acasa, dand vina pe conditiile meteo. Ploaia te-a facut sa fii atat de suparat? Nu, reactia mintii tale care in continuu a creat un scenariu emotional negativ. Sau cineva afirma ca esti prost.Este obligatoriu sa reactionezi virulent? Nu. Dar noi suntem atat de controlati de zgomotul mental si de emotii si pare ca suntem nevoiti sa ''luam atitudine'' pentru a demonstra ca nu suntem ci dimpotriva ca sunt mari si tari. Nu aveti nimic de demonstrat nimanui. Ce este de facut in asemenea situatii? Nu reactiona imediat. Observa-te in acel moment si vezi ce emotii te cuprind,si fii doar atent la mintea ta.Dupa un timp o sa vezi ca reactia celuilalt a fost una de natura inconstienta,o sa vezi ca si el la randul lui e controlat de aceste tipare emotionale, pentru ca numai dupa cateva clipe regreta ceea ce ti-a zis. Iar viata este prea scurta ca sa-ti permiti luxul de a-ti face timp pentru regrete si resentimente Voi continua si in articolul urmator sa scriu despre alte iluzii din viata noastra. Pe curand!

Contactul cu realitatea

Incep a scrie ca marea parte a oamenilor traiesc intr-o mare deziluzie. Exista o vorba plina de adevar si profunzime: ''Daca ai ochii deschisi,asta nu inseamna ca poti vedea.'' Asta inseamna ca cel mai tragic lucru pe care il poate experimenta o fiinta umana nu este moartea ci viata lui traita inconstient. Am putea spune evident, ca noaptea visam cu ochii inchisi si ca dimineata continuam acel vis(care se numeste viata) cu ochii deschisi, zi dupa zi, ani dupa ani, pana cand vine momentul de transformare: trecerea spre o alta dimensiune(moartea fizica) sau mai bine zis intoarcerea fiintei la sursa. E posibil ca majoritatea oamenilor sa nu fi trait niciodata cu adevarat, condusi de cateva valori si credinte luate dintr-o societate bolnava. Suntem adesea furati de peisaj,atat de centrati pe ceea ce nu avem si ne dorim foarte mult sau ca incercam adesea sa controlam multe aspecte care isi urmeaza cursul firesc al vietii. Ceea ce experimentam noi ca fiind realitate este un produs al mintii noastre, o minte ''virusata'' de imensitatea formelor solide. V-ati intrebat vreodata daca sunteti reali sau daca ceea ce vedeti este real? Ce inseamna realitate pentru voi? Daca da, ati procedat foarte bine,si continuati sa o faceti cat mai des! Daca nu, e timpul sa vi le puneti, dar nu incercati sa raspundeti cu mintea pentru ca va incerca sa eclipseze adevarul punand ''geamuri fumurii", ea fiind inseparabila de forme indiferent de starea lor. Ascultati-va inima(ca o meditatie la cat sunteti de reali) si aveti incredere deplina in simturile voastre. Acesta este un pas marunt dar esential in trezirea noastra. Iar fiecare pas are importanta lui. Ganditi-va ca vreti sa faceti o plimbare pana in parc, de cativa kilometri. Insa acea plimbare incepe cu un pas,apoi continua cu altul si asa mai departe.deci nu puteti sari peste ei. Cineva a spus odata ca cele mai dificile trei lucruri pentru o fiinta umana nu sunt performantele fizice sau realizarile intelectuale. Ele sunt: -primul , sa raspunzi la ura cu iubire; -al doilea, sa-i accepti pe cei exclusi; -al treilea, sa admiti ca gresesti. In incheiere va propun sa va intoarceti in trecut la momente in care ati avut de a face cu aceste lucruri si sa vedeti de cate ori ati reactionat cum trebuia, iar pe viitor sa le constientizati facand lucruri demne de o fiinta umana.

De ce asa si nu altfel?

Pentru ca asa e un mod specific de a spune lucrurilor pe nume ,pentru ca face parte din infinitatea de idei care trec prin mintea noastra,si care lasa doar o umbra.De ce joker?Simplu:pentru ca avem atatea lucruri in comun unii cu altii,iar noua ne place sa fim diferiti,si ne pliem cu orice ''carte'' care ne apare in fata.Va aduceti aminte filmul ''The dark knight '' cand personajul Joker are o replica foarte profunda:"uita-te in jurul tau si da-ti seama ca toti oamenii sunt uneltitori,,ei adora sa-si faca planuri'' sugerand ca majoritatea dintre noi uitam clipa de acum,ne e frica de surprize,,traim totul programat.Si am asociat cu constient,fiindca asta e marea noastra problema,credem cu tarie ca suntem legati de acest cuvant,dar nu il traim cu adevarat decat foarte putin.Dar despre asta voi scrie mai multe in articolele urmatoare!