Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"(2)

Azi trebuie sa mai pun inca trei mecanisme de sabotare a noastra. Si as incepe cu unul poate nu foarte intalnit dar destul de "murdar" si anume cinismul. Cum s-ar defini acesta? Este o ignorare a convenientei sociale general acceptate. Practic inseamna ca un cinic va gasi mereu un defect(greseala) in orice lucru, are deci o atitudine perfectionista. Acest mecanism da nastere la frica de mediocritate punandu-ne de cele mai multe ori, o presiune in actiunile noastre. Un adevar valabil este acesta ca nimeni nu este perfect, indiferent cum ar crede unii. Nevoia de perfectiune vine din societatea noastra care iti impovareaza mersul inainte, de multe ori aratandu-ti niste modele inventate care de multe ori nu ne corespund noua si mai mult de atat stim foarte bine ca a gresi este omeneste. Altii au facut mii de greseli( Edison cu celebrul lui bec) pana a gusta din succes. Ce defecte are un cinic? Pai in primul rand un sarcasm exagerat fata de oameni, un pesimism fata de rude si gasirea de defecte colegilor. O alta problema este ca cinismul este contagios, dar il poti evita atunci cand il constientizezi la altii. Un antidot pentru acest defect este sa petreci mai mult timp in prezent(asta te face sa nu mai judeci asa de mult faptele din trecut), sa vorbesti mai des cu tine insuti(in majoritatea timpului in mintea noastra este un monolog repetitiv obsesiv si repetitiv si nu un dialog, practic mintea ajunge sa ne controleze) si foarte important sa te accepti mereu asa cum esti. Acceptarea de sine reduce mult acel dialog intern si conflictual dintre aspiratii si posibilul esec in cazul in care actionezi. Al patrulea mecanism care ne franeaza este negativismul(un efect concret al acestuia este frica de esec, de altfel foarte daunatoare pentru noi toti). Negativismul nu reprezinta doar cateva ganduri, ci un set de credinte privitoare la tine si la viitorul tau. Dar cum se formeaza? Din actiunile trecute pe care le-am experimentat, creierul nostru a creat asocieri(pozitive sau negative). In esenta omul vrea sa aiba parte de placere si sa se indeparteze de suferinta. Doar ca evenimente trecute considerate a fi esecuri nasc in circuitele noastre ideea de suferinta. De exemplu cand ai avut o relatie serioasa care s-a destramat ai asociat femeile cu suferinta asta poate sa iti creeze un blocaj, nefiind in stare sa mergi mai departe sau data viitoare cand te implici in relatie simti o repulsie care te face sa te retragi pentru a nu mai suferi iar. Un antidot puternic este acela sa ai o credinta puternica ca exista mai multi oameni buni decat oameni rai, ca poti avea succes in orice actiune intreprinzi(indiferent ca e o actiune usoara), sa crezi ca mereu ai puterea de a mentine o atitudine pozitiva care repetand-o destul de mult sa se instaleze automat in sistemul tau si sa dezasocieze ideea de suferinta. Daca multi oameni cred ca nu sunt in stare sa aiba o atitudine pozitiva atunci cum ar putea sa creeze bine in viata lor? Ultimul mecanism despre care vreau sa vorbesc este tergiversarea. Propozitia favorita a acestui mecanism este:" Lasa ca fac mai tarziu sau maine, lasa ca ca ma schimb de luni, sau nu e momentul potrivit acuma". Asta este o propozitie nociva, autoblocanta a valorificarii potentialului nostru. Cum ziceam si in articolele trecute ca mintea subconstienta opereaza doar in clipa de acuma si ca aceasta minte este de cateva milioane mai puternica decat cea constienta, incercati sa va dati seama ce creeaza acest obicei. Sau mai are o mantra favorita care suna asa :" nu am destul timp". Ziua are douazeci si patru de ore pentru toti, nimeni nu a reusit sa tina timpul in loc pentru a face o schimbare, deci oricum ai da-o aceasta scuza nu este buna deloc. Acest mecanism poate duce la stres, la un sentiment de vinovatie si mai grav la o scadere drastica a productivitatii. In acest caz trebuie sa ne dezvoltam aceasta abilitate de a fi decisi, fermi si hotarati in ceea ce facem si sa ne intarim sistemul de credinte ca doar noi putem face sa ne fie mai bine. Si mai trebuie sa ne respectam o sarcina pana la capat, caci daca nu terminam ceea ce incepem devenim nerabdatori, mintea incepe sa scape din realitate si sa ne indeparteze de scopurile noastre. Asa ca oricat de neplacuta ar fi o sarcina trebuie facuta pana la capat,astfel dezvoltandu-se un program autodisciplinar.