Iluzii(2)

Astazi continui articolul de ieri legat de iluziile noastre care par greu de renuntat la ele. Una dintre acestea este despre oamenii care fac atat de multe fapte bune fara a se astepta la nimic inapoi.Asta este de fapt o mascarada a caritatii, un interes mascat sub forma altruismului. Un preot iezuit spunea odata ca sunt doua tipuri de egoism: primul este cel in care imi ofer placerea de a-mi face pe plac(egocentrism), al doilea este atunci cand imi ofer placerea de a face altora pe plac, care este un tip mai rafinat de egoism. Vedem mereu cum persoane publice sau asociatii umanitare sau chiar oameni obisnuiti, sustin numeroase actiuni de caritate astfel ca te face sa crezi ca in aceasta lume exista multa solidaritate. Dar este un egoism ascuns, insa ei doar aloca timp si bani si ''sentimente'' pentru a primi recunostinta,adoratie, imagine. Sa faci o fapta buna pentru ca a doua zi sa-ti apara numele la Tv sau in ziar ,sau sa primesti multumiri de parca ai fi un zeu , e un lucru nedemn pentru o fiinta umana, e izvorat din puternica dorinta a egoului sa fie mare si peste ceilalti pentru ca acest ego se hraneste cu asa ceva. Daca exista atatea asociatii, atatia oameni influenti si atata spirit de solidaritate de ce mor din ce in ce mai multi oameni sau sufera mai mult? Pentru ca scopul acestora este unul personal care nu corespunde scopului umanitar, pentru ca e acoperit cu o masca. Daca simti ca ajungi intr-o situatie fara iesire sa nu crezi ca exista cineva care te scoate din ea, intotdeauna vor ceva la schimb. Daca cineva te ajuta nu ii returna binele facut ci ajuta si tu la randul tau pe altcineva si acea persoana la randul ei pe altele. Aceasta idee o vedeti si in filmul ''Pay it forward'' cand ideea de a face bine intr-un sistem piramidal ar putea crea o lume mai buna. O alta iluzie pe care o traim este ca trebuie sa ne dorim foarte mult unele lucruri pentru ca acestea sa vina in viata noastra. Faceti o lista cu lucrurile pe care le-ati luat sau va doriti sa le aveti si o sa vedeti ca multe dintre ele nu sunt necesare. Si atunci de ce ne dorim cu atata ardoare? De ce nu acceptam prezentul ca un lucru firesc , fara sa nadajduim la un viitor mai bun dar de fapt iluzoriu. Credem ca atunci cand vom avea acea ''jucarie''( altfel nu o pot numi pentru ca majoritatea nu am depasit stadiul de gradinita) vom fi fericiti? Pentru cat timp? Cateva ore,zile ,saptamani sau in cel mai bun caz, ani. Si apoi vrei tot mai mult si mai mult. De unde ne intra aceste credinte in creier, caci daca te gandesti mai bine iti ajung doar cateva lucruri ca sa te simti fericit si liber (aer, mancare, apa, sex, somn, homeostazie).Dintr-o societate destramata vin toate acestea. Aceasta dispune de mari motoare de punere in miscare a acestor convingeri: Tv, internet, presa. Pentru ei ,noi niciodata nu vom fi socotiti fiinte umane ci doar niste consumatori si vrand-nevrand te trezesti cu nevoi incostiente care mai de care inutile si fara esenta. Dar si faptul ca societatea este destramata este o iluzie, pentru ca pare asa pe seama neputintei noastre, simtim ca nu putem face nimic cu vietile noastre. Nu e nimic rau in a utiliza aceste canale informationale, insa trebuie facuta cu o alta atentie si anume sa ai tot timpul un filtru, sa ai o selectivitate pentru ca mai ales astazi sunt foarte multi care stiu sa-ti implanteze in subconstient idei la tot pasul. Asta este problema cea mai mare , cauti relaxare si evadare in exterior, si de cele mai multe ori ai atentia imprastiata iar atunci este cel mai bun moment sa ti se imprime sugestii. As vrea sa mai spun de faptul ca daca zilnic emiti aceleasi ganduri, faci aceleasi actiuni, si te lasi prada sentimentelor imprumutate de la altii atunci creierul tau nu se schimba niciodata. Ramai blocat in obiceiuri, modele fixe si credinte, perceptii fixe si distorsionate. Si te trezesti intr-o zi ca prin gura ta vorbesc o gramada de oameni , ca iti cumperi ceva ce nu ti l-ai dorit cu adevarat, ca deja ai un viciu pe care inainte il urai, ca faci ceva doar pentru ca il fac altii, etc. In incheiere va recomand sa vedeti sau sa revedeti un film genial "Fight Club", un film care ne arata conflictul dintre generatii, cu o doza de nebunie pe care cu totii o avem dar nu o exprimam pentru ca avem gratii invizibile ce ne tin intr-o palida umbra.