Contactul cu realitatea

Incep a scrie ca marea parte a oamenilor traiesc intr-o mare deziluzie. Exista o vorba plina de adevar si profunzime: ''Daca ai ochii deschisi,asta nu inseamna ca poti vedea.'' Asta inseamna ca cel mai tragic lucru pe care il poate experimenta o fiinta umana nu este moartea ci viata lui traita inconstient. Am putea spune evident, ca noaptea visam cu ochii inchisi si ca dimineata continuam acel vis(care se numeste viata) cu ochii deschisi, zi dupa zi, ani dupa ani, pana cand vine momentul de transformare: trecerea spre o alta dimensiune(moartea fizica) sau mai bine zis intoarcerea fiintei la sursa. E posibil ca majoritatea oamenilor sa nu fi trait niciodata cu adevarat, condusi de cateva valori si credinte luate dintr-o societate bolnava. Suntem adesea furati de peisaj,atat de centrati pe ceea ce nu avem si ne dorim foarte mult sau ca incercam adesea sa controlam multe aspecte care isi urmeaza cursul firesc al vietii. Ceea ce experimentam noi ca fiind realitate este un produs al mintii noastre, o minte ''virusata'' de imensitatea formelor solide. V-ati intrebat vreodata daca sunteti reali sau daca ceea ce vedeti este real? Ce inseamna realitate pentru voi? Daca da, ati procedat foarte bine,si continuati sa o faceti cat mai des! Daca nu, e timpul sa vi le puneti, dar nu incercati sa raspundeti cu mintea pentru ca va incerca sa eclipseze adevarul punand ''geamuri fumurii", ea fiind inseparabila de forme indiferent de starea lor. Ascultati-va inima(ca o meditatie la cat sunteti de reali) si aveti incredere deplina in simturile voastre. Acesta este un pas marunt dar esential in trezirea noastra. Iar fiecare pas are importanta lui. Ganditi-va ca vreti sa faceti o plimbare pana in parc, de cativa kilometri. Insa acea plimbare incepe cu un pas,apoi continua cu altul si asa mai departe.deci nu puteti sari peste ei. Cineva a spus odata ca cele mai dificile trei lucruri pentru o fiinta umana nu sunt performantele fizice sau realizarile intelectuale. Ele sunt: -primul , sa raspunzi la ura cu iubire; -al doilea, sa-i accepti pe cei exclusi; -al treilea, sa admiti ca gresesti. In incheiere va propun sa va intoarceti in trecut la momente in care ati avut de a face cu aceste lucruri si sa vedeti de cate ori ati reactionat cum trebuia, iar pe viitor sa le constientizati facand lucruri demne de o fiinta umana.