Mecanismele de actiune ale "Partii ascunse"

Astazi vreau sa punctez despre cele cinci "otravuri" prin care actioneaza "Partea ascunsa" si prin care face ca autodisciplina sa fie aproape imposibil de realizat. Acestea sunt: defetismul, escapismul, negativismul, cinismul si tergiversarea. Pentru inceput vreau sa subliniez ca fiecare dintre acestea au efecte foarte neplacute in dezvoltarea noastra si ca primul pas este sa ne dam seama de ele ori de cate ori avem ocazia. Defestismul inseamna neincrederea in reusita unei actiuni considerand-o o cauza pierduta. De exemplu "Partea ascunsa" iti poate spune ca un program de autodisciplina e bun pentru altii dar pe tine nu te poate ajuta sau cand spui ca esti prea tanar sau batran sa incepi ceva nou. Acest mecanism practic vrea sa arunce mereu vina pe tine. Chiar daca intelectul tau iti spune ca multi oameni au reusit sa treaca peste obstacole foarte mari, "Partea ascunsa" iti va sugera ca tu esti diferit, va incerca sa te convinga ca nu e timpul sa faci asa ceva sau ca nu ai circumstante prielnice(legandu-se de rasa, sex,ocupatie,conditii sociale,experiente trecute) si astfel cazi in aceasta capcana a multumirii cu foarte putin. Efectul acestui mecanism este moartea entuziasmului si impregnarea in corpul tau a unei frici de esec( despre care am mai discutat).As mai vrea sa adaug la aceasta frica ceva important si anume ca multi oameni asemuiesc esecul cu valoarea lor, apoi devenind spectatori la succesul altora. Mai mult decat atat mintea asociaza esecul cu umilinta creand un obstacol major intre ceea ce iti doresti cu adevarat si ceea ce faci. Care ar fi antidotul acestui mecanism? Pai in primul rand sa crezi in abilitatea ta de a profita din cunostinte si sa crezi ca aceste cunostinte chiar te ajuta. Cu totii avem cunostinte in numeroase domenii dar putini credem ca acestea ne pot ajuta. Trebuie neaparat sa invatam sa ne folosim de ele si sa credem in ele. De exemplu daca incepi sa citesti o carte, pentru inceput inoculeaza-ti ideea puternica ca intr-adevar acea carte te va ajuta si rezultatul va fi cu totul altfel. Daca crezi ca o citesti doar sa iti omori timpul, atunci nu prea te poti alege cu ceva din ea si nici nu vei fi concentrat la ceea ce ofera. Daca vrei sa faci sport pentru a slabi, creioneaza-ti aceasta idee din start cu mai multe argumente, astfel ca de la inceput creezi un efect placebo, si nu incepe cu atitudinea gen: "hai sa incerc si metoda asta, sa vedem ce iese". Si fa mereu sa dispara acele lamentari referitoare la neajunsuri, aminteste-ti ca foarte multi oameni au avut mult mai putin cand au inceput si au facut lucruri mari. Fa din motivatie un combustibil si nu o povara. Al doilea mecanism otravitor, de care se foloseste sistemul subconstient este escapismul. O definitie potrivita ar suna asa: tendinta de a fugi de realitate atunci cand timpul apasa greu pe mintea ta, tendinta de evadare de la ceva ce crezi ca iti aduce suferinta spre ceva ce iti da senzatia de libertate. Poate de multe ori viata noastra intra intr-o rutina grea si insuportabila, ca ai perioade in care nimic nu te satisface decat niste obiceiuri, in mare parte luate de la altii, poate avem de-a face cu un job stresant sau care necesita aceleasi activitati ani la rand sau cand problemele vietii ne inconjoara si credem ca suntem o victima, atunci apare o forma de escapada, insa de foarte multe ori nesanatoasa. Acest mecanism ne poate indrepta atentia spre dependente. Care ar fi acestea? Pai, sunt multe: tutun, alcool, doguri, jocuri de noroc, mancatul exagerat, privitul la tv exagerat, jocurile video, pornografia, shoppingul exagerat, ratacirea pe net ore intregi, dependenta de ganduri rele, izolarea de oameni, ramanerea intr-o relatie pe care nu o mai doresti. Acestea sunt practicate pentru a umple un gol, pentru a oferi o recompensa, pentru a-ti da o senzatie de libertate. Insa efectul e total invers, caci mintea vrea mai mult si mai mult si intri intr-un cerc vicios. Aceste dependente se nasc dintr-o foarte slaba cunoastere de sine( pai daca tu nu te cunosti, e foarte probabil ca altceva sau altcineva sa puna stapanire pe tine). Iar daca nu ai o cunoastere de sine bine conturata, ai tendinta de a fi iresponsabil, de a arunca vina pe altii si astfel sa te victimizezi mereu. Un antidot al acestui mecanism este dezvoltarea unei discipline de a te autocunoaste prin diverse metode: prin intrebari corecte pe care sa ti le pui mereu, prin reflectie, prin meditatie, prin autoobservarea gandurilor, emotiilor si a corpului, prin rugaciune( de ce nu? e dovedit ca cei care cred in ceva au mai multa putere decat cei care nu cred in nimic). O alta metoda este de a-ti intari convingerea ca tot ceea ce ti se intampla are loc sub actiunea legii cauza-efect, care guverneaza tot universul. Adu-ti aminte mereu ca daca "semeni vant, culegi furtuna" si "bine faci, bine gasesti". Aceasta lege trebuie aplicata in toate planurile(gand, vorba, actiune). Facand acest lucru creste puterea de responsabilizare, slabesti foarte mult conflictul din interior, astfel ca dependentele ce ne fac cu ochiul vor avea mai putin loc de intoarcere. Am fost fumator cativa ani, si eram foarte dezgustat de ceea ce faceam insa nu intelegeam ca de fapt fugeam de realitate, ca in sinea mea gaseam printr-un fum o forma de libertate(care nu tinea mai mult de cinci minute), apoi fiind si mai deprimat ca inainte. Insa acuma cand am inteles ca acel viciu provenea dintr-o slaba cunoastere de sine(caci daca doar ceri parerea altora nu vei afla mare lucru despre tine, putini sunt cei care sunt in stare sa te descrie corect), realizez ca nu eu eram cel ce doream sa fac asta, ci doar acea parte ascunsa din mine care e avida dupa placeri. Si ca asa se intampla si cu celelalte dependente, iar oamenii care sufera de acestea nu trebuie criticati sau condamnati ci trebuie intelesi si ajutati. Despre celelalte mecanisme voi vorbi in articolul urmator.